Calculemus!

Let us calculate.

Filosofie analitică în limba română

with 4 comments

Am dat mai demult peste Patrologiae Analiticae Libri C, o bibliografie a celor mai importante cărţi de filosofie analitică, ultima actualizare fiind din 1999. Sunt patru categorii: top 100, lucrări la graniţa filosofiei analitice, lucrări cu caracter istoric şi sugestii pentru top 100. Justeţea listei merită, desigur, discutată, dar probabil discuţiile ar consta în chestionarea poziţiilor unui titlu sau a altuia în top sau în lista de sugestii (şi, eventual, propuneri pentru una sau alta dintre liste, deşi mie nu prea imi vin în minte titluri care să nu fie afectate de predilecţiile mele pentru limbaj&logică).
Acum, din canonul destul de generos, zic eu, pe care îl avem propus, în limba română avem traduse foarte puţine titluri. Nu am făcut o cercetare riguroasă, dar nici nu cred să fi scăpat prea multe, iar o listă ar arăta cam aşa:

Top 100: 9 din 100
Frege, Fundamentele aritmeticii
Frege, Opere I
Kripke, Numire şi necesitate
MacIntyre, Tratat de morală. Dupa virtute
Moore, Principia Ethica
Plantinga, Natura necesităţii
Russell, Problemele filosofiei
Wittgenstein, Tractatus logico-philosophicus
Wittgenstein, Cercetări filosofice

La graniţă: 4 din 12
Kuhn, Structura revoluţiilor ştiinţifice
Popper, Conjecturi şi respingeri
Popper, Logica cercetarii
Popper, Societatea deschisă şi dusmanii ei

Istoria mişcării: 1 din 20
Dummett, Originile filosofiei analitice

Lista extinsă: 3 din 122
Austin, Cum sa faci lucruri cu vorbe
Carnap, Semnificaţie şi necesitate
Wittgenstein, Carnetul albastru

Fireşte, mai sunt pe piaţă cărţi de filosofie analitică; într-un sens foarte larg, care să-l includă şi pe Rorty, am mai numărat vreo 25, cele mai notabile fiind probabil Devitt şi Sterelny, Limbaj şi realitate, Putnam, Raţiune, adevăr şi istorie, Searle, Realitatea ca proiect social, Dennett, Tipuri mentale, Honderich, Cât de liber eşti?. Însă chiar dacă le adunăm şi pe acestea, cifrele arată groaznic. 17 din 154 din canon, 11 %, mi se pare prea puţin. Poate ar creşte puţin, dacă s-ar lua în considerare titlurile de filosofie socială şi politică pe care eu nu le-am numărat, dar nu ar fi nici pe departe suficient. Cantitativ, după estimările mele, sunt tot atâtea traduceri din filosofi analitici câte sunt din Foucault (14 titluri – poate că veacul a devenit, în cele din urmă şi spre surpriza multora, foucauldian…), Derrida (10), Deleuze (şi Guattari), Lyotard şi Baudrillard la un loc. Poate am să reuşesc să fac o estimare a ponderii filosofiei analitice din filosofia contemporană în traduceri româneşti, dar deja previziunile mele sunt sumbre.

În ceea ce priveşte aspectele calitative, treburile nu stau mai bine. Nu mă refer la calitatea traducerilor, deşi e cu siguranţă de discutat şi aici. Mă refer la faptul că multe din titluri pot conduce la distorsionarea imaginii filosofiei analitice în rândul publicului român. Autori ca Popper, Kuhn, Rorty, atât de bine reprezentaţi (în cifrele mele, 4 din 17 şi 8 din 25, cu eseurile lui Rorty numărate o singură dată), sunt în acelaşi timp autorii cei mai invocaţi pentru a se susţine că filosofia analitică „pozitivistă” şi „scientistă” e un eşec răsunător şi că se va stinge de la sine (dacă nu s-a stins deja, după cum îmi comunica triumfător o anumită profesoară întorsă de la o convenţie internaţională). Dintre autorii post-pozitivişti, sunt prezenţi doar Kripke, Plantinga şi McIntyre. Wittgenstein e un caz special, pentru că generează foarte uşor o formă de misticism sau idolatrie (cam ca Nietzsche), şi multe neînţelegeri (cum se întâmplă oare că e unul din singurii autori din tradiţia analitică citiţi – sau mai curând citaţi – de continentali?).

Cred că situaţia asta a traducerilor explică ignoranţa publicului larg (care ştie că Heidegger şi Derrida iar nu Quine sau Kripke sunt filosofi reprezentativi pentru secolul al XX-lea) şi prejudecăţile studenţilor şi profesorilor de care m-am săturat până peste cap. De aceea se explică imaginea filosofiei analitice ca o modă, comparabilă cu postmodernismul (cifrele o arată), ca un domeniu (!) sau disciplină filosofică (!!) (aşa cum este tratată în programele de învăţământ de la Iaşi, Cluj, Timişoara sau Craiova), ca fiind echivalentă cu epistemologia = filosofia ştiinţei (da, am auzit-o şi pe asta), că este lipsită de „valoare practică” (probabil „practică” în sensul lui Gadamer, că în alt fel nu îmi explic), că e reprezentată de pozitivismul logic şi s-a sfârşit odată cu el, şi câte şi mai câte baliverne asemănătoare.

Sigur, de aici încep cercurile explicaţiilor, justificărilor şi lamentaţiilor; că editurile nu au bani pentru drepturi de autor, că depind de public, care nu e educat de specialişti, care public vine de aceea să studieze tot Heidegger sau Noica, şi ajunge fie un specialist tot în filosofie continentală, fie un jurnalist sau scriitor care va ridiculiza ceea ce nu cunoaşte, fie un editor presat de piaţă şi de „seturi coerente de convingeri şi dorinţe” proprii, fie un cumpărător tot de Heidegger care va determina editura să…. Fie cum o fi, mie nu mi se pare normal. Şi socot că cercul trebuie rupt naibii într-un punct, şi bătut până se îndreaptă.

Anunțuri

Written by Stefan Ionescu

Noiembrie 2, 2005 la 4:05 pm

Publicat în Propaganda, RO

Tagged with ,

4 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Stef, ma gindesc ca situatia este si nu este atit de disperata. Texte analitice (macar cele mentionate in topuri) sunt accesibile in acest moment (in diverse formate si in limba de origine), gratie in principal studentilor care au studiat o vreme in Europa de Vest sau in SUA. Din punctul asta de vedere, nu absenta textelor ar fi marea problema.

    Daca numarul traducerilor in romana este ceea ce ne ingrijoreaza, atunci solutia sta -in parte- si in miinile si mintile celor despre care scriam mai sus ca au studiat in Vest. In acest sens, remarcabil este, la Iasi, efortul lui Radu Dudau de a traduce cartea lui Devitt si Sterelny. La Bucuresti, situatia este mult mai buna, dupa cite stim. Asadar, se poate.

    Curios mi se pare faptul ca sunt preferate in speta carti care ridica enorme dificultati lingvistice (ori „langajiere”, cum ar prefera unii), spre exemplu Sein und Zeit (a lui Heidegger) ori productiile lui Derrida. Putem vedea aceasta situatie ca simptomatica pentru o anumita intelegere a filosofiei. Nu cred ca sunt nedrept daca afirm ca pentru multi filosofia trebuie sa fie „complicata”, sa trezeasca sentimentul apasator ca „e ceva acolo” dar ca trebuie „sa ne chinuim ca sa intelegem” ori „sa suferim un proces de initiere” pentru a fi demni de ea. E ca si cum n-am putea fi filosofi daca nu am supune conceptele (din anumite limbi) unor operatii de transmutatie. Aceasta optica face ca texte analitice sa apara drept nepermis de „ingineresti”. Filosofia e o alta poveste, nu e „inginerie”, am auzit pe unii spunind. Cum sa te initiezi in filosofie urmarind o pagina de „inginerie”?

    Adevarat, nu faptul ca este tradus Derrida e problematic, ci faptul ca nu e manifesta o pluralitate a vocilor filosofice. Ideea asta ma conduce la o veche problema: diferentele dintre filosofia analitica si cea etichetata drept „continentala”. Ar fi un subiect interesant in sine. Brian Leiter e unul dintre cei care studiaza foarte atent fenomenul.
    Vreau sa fac acum o singura observatie. In cele mai multe departamente de filosofie din SUA, ceea ce numim „filosofie continentala” este reprezentata doar de un singur profesor, restul filosofilor fiind „analitici”. Desigur, exista exceptii notabile, precum departamentele de filosofie de la Austin (Texas), NY School, Atlanta (Georgia State University), Boston, Notre Dame, ori Tucson (Arizona) si alte citeva.
    Problema in Romania pare a fi similara, dar cumva pe dos: prea putina filosofie analitica si prea multa „continentala”. Inteleg ca idealul pentru academia de pretutindeni ar fi convietuirea (daca nu fructuoasa, macar civilizata) a doua stiluri de filosofare (caci in asta vad eu principala diferenta intre cele doua directii). Poate continuam o discutie asupra acestui punct.

    Citeva intrebari:

    1. Cum sa delimitam ce e „analitic” de ce e „continental”?

    2. Care ar fi cauzele succesului filosofiei „continentale” in Romania? Sunt acestea cauze care tin de o asa-numita „traditie”?

    3. Ce rol au intelectuali din alte departamente in afirmarea Filosofiei Continentale? Ma gindesc la rolul germanistilor in promovarea heideggerianismului si la cel al francofonilor in sustinerea „derridianismului” (sau de-ridarii).

    4. Sunt cele doua tipuri de filosofii mai degraba doua stiluri diferite de a filosofa sau diferenta e de alta natura? (a se vedea si intrebarea 1) Exista ceva inevitabil anti-analitic in stilul continental si ceva absolut anti-continental in stilul analitic, in asa fel incit cele doua sa nu poata comunica? Ma gindesc totusi ca „analitici” precum Hubert Dreyfus ori John Searle (mai recent) fac un efort admirabil de a crea punti peste cele doua tabere. A se urmari, in acest sens, dezbaterea dintre cei doi pe pagina web a departamentului de filosofie de la Berkeley (California).

    5. Ce rol au relatiile de putere din academia sau edituri in promovarea filosofiei continentale? Constituie un anumit tip de filosofie doar un „pretext” pentru a promova interese ale anumitor grupuri? Rationamentul pare a fi urmatorul: suntem continentali; filosofia continentala e incompatibila cu cea analitica; deci nu avem de ce sa ne amestecam.
    Aceasta ar merita o analiza ideologica de felul celor produse de neo-marxisti.

    iulian vamanu

    Noiembrie 2, 2005 at 8:49 pm

  2. Iuli, am mutat întrebările despre analitic vs. continental într-un post nou. Îmi merge rău netul, aşa că răspunsurile mele (la ambele posturi) vor veni mâine dimineaţă.

    Stefan Ionescu

    Noiembrie 2, 2005 at 10:37 pm

  3. Iuli, cand am adus vorba despre lipsa traducerilor nu aveam in vedere studentii si profesorii interesati de filosofie analitica; asa cum ai spus, ei au gasit solutii. Problema pe care o vad eu este ca mediul cultural in care acesti studenti si profesori isi fac treaba este prost informat si in consecinta mai mult sau mai putin ostil; ceea ce se traduce in slujbe mai putine, in granturi de cercetare mai putine, in mobilitati mai putine si asa mai departe. Pe de o parte avem concurenta care determina filosofii romani de orientare continentala sa atace sau sa neglijeze cu totul filosofia analitica (ma intreb care dintre atitudini e mai rea) si la care publicul larg se uita pentru indrumare, pe de alta parte oferta pe care o are publicul pentru a se informa singur este extrem de redusa. Daca un roman aude intamplator de filosofia analitica si vrea sa inteleaga despre ce e vorba, pe ce pune mana? Va veni la mine sau la tine sa ne ceara carti, sau va intra in librarie si/sau biblioteca? Iar acolo va gasi in buna parte carti care ii vor confirma asteptarile, asa cum acestea i-au fost formate de liderii culturali. Iar asteptarile ii sunt formate exact cum ai spus tu: nu „inginerie”, ci „initiere” cauta ei in paginile de filosofie, „valoare practica”. Initiere nu gaseste decat la Wittgenstein (care in acelasi timp incearca sa termine filosofia) sau la Rorty (care incearca sa termine filosofia analitica).

    Evident ca orice filosof autentic (si sunt, si la noi in tara, de ambele parti ale baricadei) este constient ca filosofia este, pana la urma, inginerie in sensul cel mai bun (rigoare, exactitate, rationalitate, onestitate, multa munca), dar filosofii cu simpatii mai curand umaniste decat stiintifice nu se straduiesc suficient sa clarifice asta. Iar efectele acestei atitudini sunt cele de mai sus. Si eu sunt pentru pluralismul vocilor, ca sa spun asa, dar prin asta nu inteleg dispute pe holurile universitatilor sau prin salile de seminar, ci competitia deschisa pe piata culturala. Nu ma astept sa vad traduse cine stie ce carti ultraspecializate de logica filosofica, ci carti de buna calitate care sa prezinte imaginea reala a filosofiei analitice si din care publicul sa aiba ce invata despre filosofie, nu ca e doar un alt gen de literatura (Rorty) sau teoria eliberarii mustelor din sticle (Wittgenstein).

    Stefan Ionescu

    Noiembrie 3, 2005 at 11:15 am

  4. LL

    Anonymous

    August 13, 2008 at 3:38 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: