Calculemus!

Let us calculate.

Alţii ca noi

with 4 comments

Pe 7 şi 8 octombrie Colegiul Noua Europă a organizat un colocviu internaţional Derrida, despre care scrie Ciprian Mihali în ultimul număr din Dilema. Zău dacă înţeleg de ce mă mai plâng de cum e privită şi primită filosofia analitică în România.

Citiţi şi voi şi vă cruciţi:

Spus foarte abrupt, Derrida nu se află pe o poziţie fruntaşă pe listele de lectură ale filosofilor ori specialiştilor în ştiinţe umane, sociale, politice şi altele din România. În facultăţile mari de filosofie, după parţialele mele cunoştinţe, el este aproape absent (şi sper ca realitatea să mă contrazică): la Cluj pare să se fi creat un nucleu de cercetători, profesori, doctoranzi, traducători ai scrierilor lui Derrida, priviţi cu multă condescendenţă de filosofii „serioşi”. În facultăţile de litere, se mai citeşte la cursurile de teorie literară, probabil. Arhitecţii au auzit puţin de el şi dacă au făcut-o e graţie doar insistenţelor şi competenţelor unor singularităţi precum Augustin Ioan. Revistele culturale îi sînt de regulă ostile, aşa cum ostile sînt faţă de tot ceea ce consideră a veni dinspre francofonie […]Traducerile din Derrida sînt încă – îndrăznesc să spun – surprinzător de puţine, pentru o operă ce numără totuşi zeci de lucrări. Puţine şi haotice: aproape fiecare editură mare a vrut să testeze piaţa cu un Derrida, dar nici una nu a înscris în planul său editorial o selecţie cît de cît coerentă sau consistentă din scrierile sale.

Din aceste motive, promit următoarele:
1. Să nu le mai recomand studenţilor de la filosofie să citească falogocentrişti precum Quine şi Kripke;
2. Să militez pentru înlocuirea tuturor cursurilor opţionale de filosofie analitică din programele facultăţilor de filosofie din ţară cu un curs obligatoriu de 4 semestre intitulat Derrida – omul şi opera (sau, mai bine, Derrida, etern contemporanul nostru);
3. Să cumpăr şi să dau foc tuturor exemplarelor din Realitatea ca proiect social a lui Searle pentru măgăria de a-l fi atacat, cândva şi in scris, pe filosof; evenimentul va avea loc la anul pe vremea asta în faţa Centrului Cultural Francez din Iaşi, care nu sprijină suficient diseminarea (?) deconstrucţiei;
4. Să fac presiuni asupra editurilor să nu mai publice în veci traduceri din Searle şi alţi hulitori;
5. Să traduc şi să public pe banii mei cărţile lui Derrida în limba moldovenească; voi începe, cum e şi normal, cu Scriptura şî difieranţa; aştept sprijinul editurii Idea;
6. Să organizez, lunar, colocvii, seminarii şi conferinţe internaţionale la barul Boema, barul adevăraţilor filosofi ieşeni; cu participarea pharmakonului fiert al lui Giani;
7. Să le umplu de reclame la Viagra căsuţele de mail lui Keith DeRose şi tuturor celor care au proferat necuviinţe despre postmodernism la Certain Doubts;
8. Să închid Calculemus! şi să deschid un nou blog, Gramofonologie (hmmmm, mă tem că ăsta chiar ar avea succes…).
Acum, mâhnit până în măduva oaselor, mă duc să îmi torn cenuşă în cap şi să fac baie, nu neapărat în ordinea asta.

Anunțuri

Written by Stefan Ionescu

Noiembrie 10, 2005 la 6:40 pm

4 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Stefan: Ciprian Mihali nu spune sa dai foc cartilor lui Quine si Kripke; doar sa-l pui pe Derrida alaturi sau inaintea acestora. De exemplu, cand predai despre analiticitate sau teoria semanticii numelor proprii, sa incluzi si parerile lui Derrida despre aceste subiecte. 🙂

    Trecand la lucruri ceva mai serioase, in general nu e bine sa arzi cartile altora, cu exceptia cazurilor de forta majora, de exemplu, ca sa te-ncalzesti, precum in filmul “The day after tomorrow”. 🙂

    In fine, trecand la lucruri si mai serioase, oare cand va organiza NEC o conferinta motivata de disparitia lui David Lewis, de exemplu?

    Istvan Aranyosi

    Noiembrie 11, 2005 at 6:28 am

  2. Istvan,
    Ai perfecta dreptate. 🙂

    Trecand la lucruri mai serioase, prezenta lui Mircea Dumitru in consiliul NEC a permis gazduirea BCAP 2005 acolo, si probabil vor mai fi evenimente de felul acesta. Desigur, NEC nu este institut de filosofie, si fenomenologia si postmodernismul vor fi oricand privilegiate.

    Scopul proiectului meu nu este de a ma bate pentru canalele pe care este promovata filosofia continentala; nu vreau sa dau nastere unui scandal ca cel cu Boierii mintii, nici macar nu vreau sa vad semnalat BCAP 2006 in Dilema. Ma gandesc ca daca suntem destul de multi si de hotarati putem sa ne cream singuri ocazii si canale, cerere si oferta. De exemplu o conferinta despre David Lewis, sau Quine, sau Davidson, sau Rawls, sau Nozick, care au murit toti in ultimii 5 ani. Putem sa cream o revista de filosofie pe bune, putem sa educam publicul, sa propunem traduceri si asa mai departe.

    Stefan Ionescu

    Noiembrie 11, 2005 at 7:43 pm

  3. Istvan, sunt convins ca motivul pentru care o conferinta in memoria lui David Lewis nu va avea loc prea curind in Romania (si cu atit mai putin in ograda NEC) este foarte simplu: in afara de tine, in primul rind, si de alti citiva (in special cei care au trecut pe la CEU sau studiaza ontologie analitica in Germania, GB sau US), nu stiu sa existe prea multi care sa fi citit macar un articol al lui David Lewis. Sa mai ajungi sa-l si pretuiesti pe acesta si sa contribui la perpetuarea memoriei lui e deja mult prea mult pentru lumea romaneasca. Cel putin pentru viitorul apropiat.

    E adevarat, Derrida nu e mult mai frecventat in elitistul Bucharest Kreis, unde se considera ca nu poti face filosofie serioasa decit „in mediul” limbii germane. In afara de Ciprian Mihali si de baietii lui de la Cluj, plus Cornel Mihai Ionescu de la Bucuresti, si, nu in ultimul rind, Luca Pitu, omul deloc opac la vreo traditie filosofica, nu stiu cine ar mai veni la comemorari derrideenen si sa „recite” in cunostinta de cauza din Derrida.

    Liiceanu avea „dreptate” spunind odata la o emisiune TV ca un autor traieste din perpetua reluare – in cadrul conferintelor, ori a comemorarilor in onoarea sa – a idiomului pe care acesta l-a creat. Ne adunam din cind in cind ca sa recitam putin pe/din Heidegger, ii reluam idiomul atit la tribuna cit si in discutiile din pauze, ca intr-o rugaciune, apoi plecam acasa cu Heidegger in minte si inima, fericiti si hotariti sa o mai facem si alta data. Asa traieste un autor, spunea Liiceanu. 🙂

    Ma intreb cum ar putea organiza NEC-ul ceva similar in onoarea lui David Lewis… 🙂 Pe Heidegger il poti adula chiar daca nu il citesti sau mai ales daca nu il intelegi. Te duci la intilnire si spui ca, totusi, e adevarat ca „nimicul nimicniceste” iar celalalt va da din cap misterios si sobru.

    Dar cum sa faci la fel cu Lewis?:) Ce sa spui daca nu ai inteles macar argumentele lui?

    Iata dara care e problema. Repet ce spuneam altadata: solutia nu e mai departe de noi insine: sa-l traducem noi insine pe Lewis in romana, sa-l rememoram in conferinte (NECesare sau macar studentesti), sa scriem cit mai mult despre el, sa vorbim cit mai mult altora despre el… Istvan, tu deja ai facut-o mai mult si mai bine decit oricare altcineva in Romania…

    Iulian Vamanu

    Noiembrie 11, 2005 at 8:02 pm

  4. Daca cineva are ceva de spus pe chestii de filosofie cu impact romanesc, si se simte neinlargul sau in spatiul oficial cultural, il invit sa o faca pe IMP, la http://imp.unwiki.com

    Sorin Adam Matei

    Noiembrie 28, 2005 at 3:51 am


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: