Calculemus!

Let us calculate.

Filosofie formală

with 2 comments

Via Leiter Reports, volumul de interviuri Formal Philosophy, editat de V.F. Hendricks şi J. Symons (Automatic Press/VIP, 2005). Volumul conţine interviuri cu J. van Benthem, B. Chellas, M. Fitting, H. Gaifman, S. Haack şi alţii, bazate pe 5 întrebări foarte interesante (care privesc rolul metodelor formale în filosofie, rolul filosofiei în general, cele mai neglijate probleme in secolul 20 şi cele mai importante probleme deschise în filosofie). Pe pagina web a volumului sunt fragmente din interviurile respective şi reacţiile unor nume ca Hintikka, R.B. Marcus, W. Spohn, G. Sandu, P. Suppes şi T. Williamson. Mă duc să mai citesc; sper să revin cu impresii.

Anunțuri

Written by Stefan Ionescu

Noiembrie 13, 2005 la 4:09 pm

Publicat în Blah, RO

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. In interviul din cartea mentionata, Tim Williamson revine la o tema recenta de interes pentru el, anume statutul intuitiilor in filosofie. Iate ca spune el:

    „Much of my current work concerns philosophical method. Philosophers’
    uncritical talk of philosophy as relying, for better or worse, on
    ‘intuitions’ often manifests the misconception that our evidence in
    philosophy consists of psychological facts about ourselves rather than facts about the philosophical topic itself.”

    Ideea principala a lui W, pe care doar o intrevedem aici, este ca apelul nostru la intuitii este de fapt o reactie de aparare la atacul scepticului (citeste: scepticul judecatilor), care ne solicita evidenta, spre exemplu, pentru faptul ca subiectul de tipul celui popularizat de Gettier are sau nu cunoastere. Reactia noastra este aceea de a spune ca „asa ne apar noua lucrurile”, cu alte cuvinte, ca „avem o intuitie ca asa stau lucrurile”. Or tocmai aceasta nu ii convine lui W, care sustine ca strategia noastra trebuie sa fie din start evitarea angajarii pe acest drum periculos al cautarii unui
    punct asupra caruia sa convenim cu scepticul. Ceea ce nu ii place lui W este ca intuitiile la care recurgem constituie fapte psihologice despre noi insine si ca este impropriu sa le consideram drept evidenta pentru concepte filosofice.

    Vreau sa fac acum o clarificare terminologica: prin intuitii cred ca putem intelege acele productii ale intelectului,care sunt elicitate ca raspuns la experimente de gandire sau la descrierea de cazuri posibile care implica concepte. Termenul „concept” desemneaza aici „un cuvant mental” cu continut, iar intuitiile ofera evidenta atit cu privire la faptul ca posedam conceptul respectiv, cit si cu privire la continutul acestuia. Intuitia mea ca subiectul lui Gettier NU are cunoastere spune doua lucruri: ca am conceptul de cunoastere si ca acesta presupune mai mult decit convingere adevarata si justificata.

    Ma intreb acum ce se intimpla in cazul Eticii, unde apelul la intuitii reprezinta poate singura posibilitate de a oferi evidente de felul celor mentionate mai sus. În cazuri precum cele numite Trolley Case, de pilda, vrem sa aflam cu
    ajutorul intuitiilor daca am fi dispusi sa clasificam cazuri specifice ca fiind cazuri in care avem actiune justa sau nu. Ca noi categorizam sau nu un fapt drept instanta de actiune justa se presupune a fi o marca a continutului conceptului nostru de „justete”. Intuitiile ar testa tocmai teoriile care propun definitii ale conceptelor normative (care, sa nu uitam, ne spun cum ar trebui sa stea lucrurile). Spre exemplu, cum am putea testa teorii precum cele deontologice ori consecventialiste despre justete altfel decit apelind la intuitii? Ce face consecventialismul sa ne repugne si totusi, in cazuri de tip Trolley, sa fie o alternativa serioasa?

    In ce sens am putea accepta ca evidenta pentru conceptul de „justete” sa fie constituita din fapte despre „the philosophical topic [of rightness]” si nu din fapte despre cum ne apare noua ca AR TREBUI sa stea lucrurile?

    Daca respingem intuitiile si, implicit, metoda echilibrului reflectiv, ca inutile, ce alta cale mai putem folosi in Etica pentru a testa „teoriile” ce dau continutul conceptelor noastre normative?

    O intrebare cu caracter de generalitate: ce credeti despre rolul intuitiilor in filosofie?

    Iulian Vamanu

    Noiembrie 14, 2005 at 4:09 pm

  2. Iuli, mi se pare foarte interesanta legatura pe care o faci intre intuitii si normativitate, si cred ca problema sta in miezul discutiilor despre rationalitate. Ca sa ilustrez, filosofia clasica a stiintei (pozitivismul logic, dar si Weber) credeau ca stiinta este pur descriptiva si independenta de valori; rationalitatea stiintifica era considerata ca avand o natura strict logica (sau matematica, pentru un sens mai larg, care sa includa si rationamentele probabiliste). Treptat insa s-a ajuns la concluzia ca teoriile stiintifice inglobeaza anumite standarde cu rol normativ, care prescriu sau indruma conduita comunitatii stiintifice, si aceste standarde sunt (cel mult, ar sustine unii) doar partial logice, implicand pozitii fata de valori precum simplitatea, economia, conservatorismul etc. De la un anumit nivel, explicatiile acestui fenomen pot fi strict descriptive; se poate defini, sa spun, o „utilitate epistemica” si modela toata situatia in teoria jocurilor. Insa aceasta constructie teoretica este dependenta de asumptia rationalitatii instrumentale, care este o asumptie normativa: toti oamenii doresc maximizarea utilitatii, sau, in cazul stiintei, cum a spus Aristotel, „toti oamenii, prin natura lor, doresc sa cunoasca”. Problema devine: cum justificam aceasta asumptie? Apelul la intuitii, cum ai sugerat tu, este una din alternative.

    Eu m-am gandit mai demult la o alta varianta, sugerata de formularea lui Aristotel; acel „prin natura lor” m-a facut sa ma intreb daca pentru esentialist nu este cumva posibila justificarea unei norme pornind de la un enunt descriptiv. Esentialistul poate spune ca „Ouale sunt necesare pentru omleta”, de exemplu, iar norma „Ca sa faci omleta trebuie sa spargi ouale” ar putea fi derivata din asta (probabil; nu stiu logica deontica). Sigur, ramane de formulat justificarea esentialismului. Aici se vorbeste despre „intuitii modale”, dar nu stiu in ce masura folosirea termenului „intuitii” acopera sensul psihologic, subiectivist al lui Williamson (desi e prinsa de clarificarea ta prin experimente mentale si teste contrafactuale).

    Eu sunt tentat sa citesc paragraful lui Williamson ca pe o invitatie naturalista, cu un sens mai larg al naturalismului. Ca sa mai dau un exemplu, conceptiile deflationiste si cauzale ale referintei sunt in mare parte de acord ca relatia de referinta este instantiata de perechi ordonate de tipul [termen singular, obiect] sau [termen general, clasa de obiecte], ca in [‘Stefan’, Stefan] sau [‘pisica’, pisicile]. Explicatia cauzalistilor vorbeste despre lanturi istorico-cauzale si este considerata standardul naturalist. Deflationistii au la indemana doua tipuri de explicatie; Brian Loar, de exemplu, vorbeste de persepctiva subiectiva, de fenomenologia subiectului, care realizeaza legatura dintre limbaj si lume; deflationistii logicieni spun insa ca nu este vorba decat de natura matematicii si de modul in care ea se raporteaza la lume.

    Atat explicatia fenomenologica cat si cea matematica sustin ca justifica una din componentele „intuitiei corespondentei”, anume ca utilizarea limbajului depinde de alcatuirea obiectiva a lumii, insa cea fenomenologica se bazeaza pe „fapte psihologice”, si nu poate sustine ca dependenta respectiva e obiectiva, in timp ce cea matematica se bazeaza pe fapte „despre chestiunea filosofica [matematica?]” si ca dependenta dintre limbaj si lumea obiectiva e tot atat de obiectiva pe cat e matematica. Cred ca Williamson ar accepta a doua explicatie ca legitima (chiar daca nu ar fi de acord cu ea), eventual ar critica utilizarea nefericita a termenului „intuitie”. Mai ramane de discutat daca naturalismul trebuie sa accepte sau nu, eventual in ce masura, evidentele matematice (Quine nu vorbeste despre asta, desi intr-un loc vorbeste despre „stiinta noastra a naturii, fizica si matematica”; ar trebui sa imi fac timp pentru Penelope Maddy).

    Stefan Ionescu

    Noiembrie 15, 2005 at 9:59 am


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: