Calculemus!

Let us calculate.

Mistificarea mistificărilor, şi totul este mistificare

with 2 comments

Am încercat să mă abţin să comentez „scandalul” ICR NY, pentru că pe de o parte ICR are probleme mai importante (cum e de acord şi Herta Müller), iar pe de altă parte discuţiile alunecă de la judecăţi estetice la judecăţi politice şi ideologice aşa de repede, ca îmi cauzează la stomac. Oricum, ziarele şi blogosfera au grijă să ne ţină la curent (vezi pe blogul lui Andrei Bădin texte, imagini & legături cât încape).

Mi-a sărit în ochi însă nota lui Liiceanu din Cotidianul („O enormă mistificare„, 6 august), în care acesta scrie:

Grav e că în această nouă campanie a urii este amestecată, iată, una dintre cele mai importante instituţii ale ţării. Grav e că ea e îndreptată împotriva unuia dintre cei mai străluciţi intelectuali ai noştri, care a excelat întotdeauna prin discursul său democrat şi liberal. Pentru ceea ce a realizat în anii din urmă Institutul Cultural, românii ar trebui să-l hrănească pe Horia Patapievici în Pritaneu. Niciodată România nu a fost atât de bine cotată în străinătate tocmai prin ceea ce a reuşit cultural. În anul în care ICR a preluat, ca semn al preţuirii internaţionale, vicepreşedinţia Uniunii Europene a Institutelor naţionale de cultură, Senatul român îşi propune “să-l supună oprobriului public”. Când Caragiale, răzbit de scârbă, s-a mutat în Germania le-a spus prietenilor: “Nu mai pot, mă’! Duhoarea e prea mare”. Şi totuşi, era şi ţara lui. A cui e România de azi? A slujnicarilor lui Ceauşescu? Sau a lui Patapievici?

Acum, grav nu e că Liiceanu consideră ICR-ul „una din cele mai importante instituţii ale ţării”, sau pe Patapievici, „unul din cei mai străluciţi intelectuali ai noştri”, nici măcar că discursul acestuia din urmă e considerat „liberal” (what’s in a name? toată lumea e liberală nowadays…). Iarăşi, nu sunt eu cel mai în măsură să comentez activitatea ICR, pentru ca mă lasă cam rece (primesc anunţuri de la ICR Budapesta, dar nu mă prea duc pe-acolo; cât despre programul de traduceri, ce să zic—ăştia suntem, cu Noica, Pleşu, Liiceanu, Avramescu &c defilăm).

Ce m-a deranjat la nota lui Liiceanu este falsa dihotomie cu care încheie. Probabil de la volanul lui Siegfried aşa se vede lumea, împărţită-n smintiţi şi în mişei, în alb şi negru, în „slujnicari” ceauşişti şi illuminati pro-Băsescieni, în lăutari şi anti-lăutari. Asta o fi logica lui Hermes? mai degrabă logica de fier… Mă rog, probabil e suficient să goneşti peste viteza legală, pe valea Oltului, cu Sein und Zeit în gură, pentru ca intelectualii noştri fini & democraţi să te adopte ca pe unul de-al casei, şi suficient să perorezi fără noimă despre „hotar”, „hotărâre” şi „fondul intim-străin”, ca să fii filosof în ţara asta. Restul e mistificare, o enormă mistificare…

Anunțuri

Written by Stefan Ionescu

August 8, 2008 la 5:23 pm

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Ma gandeam ca ai sa spui ceva – o motivatie sa revin prin imprejurimi. Aseara am rezistat putin la episodul n de la Antena 3 si mi s-a facut scarba.
    Nu ma intereseaza odele lui Liiceanu, ICR nu a facut nici o branza in ultimii ani. Poate merge mai putin rau, dar cam atat. Am vazut de cateva ori de ce e in stare ICR Budapesta, si cativa prieteni imi spun ce e prin Italia si ce era recent prin NYC. Un alt prieten a intentionat sa participe la licitatia pt realizarea site-ului ICR si a renuntat din motive pe care nu le mai comentez.
    Dar astea fiind zise, nu am spus nimic despre ‘cestiune’. Antenele lui Felix au devenit tribunal moral extraordinar al boborului. Parca suntem prin anii 60 in SUA, la procesele Beat-ilor.
    Presupun ca diplomatia culturala se face cu oameni gri, care manevreaza furculita curect si care, atunci cand risca sa scrie fictiune, nu coboara niciodata sub buricul personajelor.

    George

    August 12, 2008 at 1:12 pm

  2. Of, George, stiu… de-asta mi-e si asa ciuda, si m-am impotmolit pe final, si n-am putut scrie mai mult decat frustrarea mea ca cei ce nu picam in falsa dilema a lui Liiceanu suntem asa de putini, ca nici nu contam, ca s-ar putea sa fie justificat (nu sa aiba dreptate, ci doar o justificare, acolo) pentru rhetoremele sale…

    Stefan Ionescu

    August 12, 2008 at 4:26 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: