Calculemus!

Let us calculate.

Despre reactia lui Patapievici

with 3 comments

Reactia domnului H.-R. Patapievici la scandalul participarii, ca lectori platiti din bugetul Romaniei, a unor fosti informatori ai Securitatii la o scoala de vara organizata de Institutul Cultural Roman la Berlin e simptomatica in privinta anumitor aspecte ale gandirii „elitei” intelectuale din Romania. Patapievici reactioneaza nu prin a spune ca da, a fost o greseala. El afirma ca nu exista legi care sa ne ghideze, care sa ne spuna daca avem voie sau nu sa invitam asemenea persoane – ele au fost invitate pe baza faptului ca sunt printre cei mai tari academici pe tema respectivei scoli de vara.

Ma voi concentra asupra cazului participarii lui Sorin Antohi. Toata lumea, inclusiv „lumea buna”, deci inclusiv domnul Patapievici, stie, ca acest om are oarece probleme privind falsuri mai mult sau mai putin intelectuale. Urcase trepte academice, timp de vreo cativa ani, folosind un curriculum vitae fals. Prin curriculum vitae fals vom intelege un curriculum vitae continand afirmatii, descriptii, etc. care nu se aplica persoanei careia acest curriculum vitae este intentionat a i se aplica in integralitate. Nu este vorba despre vreo mica minciunica, precum participarea la o conferinta non-existenta. Nu. Este vorba despre ditamai doctoratu’ care nu exista. Sa fie clar: nu pun la indoiala faptul ca Antohi putea, in sensul de a fi capabil intelectual, sa obtina o diploma de doctorat pe bune, in Romania. Nici nu consider doctoratul ca o conditie necesara a calitatii profesionale a unui intelectual (dovada ca unul dintre filosofii mei preferati, Derek Parfit de la Oxford University, nu are doctorat). Nu asta-i problema. Problema este una legata de credibilitatea moral-profesionala a acestui individ, de faptul ca a mintit intregi cohorte de oameni implicati in academie, profesori si studenti.

Pentru mine e greu de imaginat cum a reusit Antohi sa ajunga prorector al Central European University, Budapesta (unde mi-am tocit coatele ani buni pentru a obtine, in 2005, doctoratul in filosofie – cursuri, examene, publicatii, conferinte), fara ca cineva sa-i fi cerut o copie legalizata a diplomei de doctorat. Exista legi si in academie, chiar si legi care reglementeaza activitatile legate de managementul resurselor umane. Pornesc de la cazul meu. In 2004 si in 2006-2007 am fost prezent pe piata de munca internationala, ca aplicant pentru slujbe de lector universitar de filosofie. In toate cazurile in care am trecut de faza de dosare (CV si scrisori de recomandare) mi s-a cerut o copie a diplomei de doctorat. Cand am fost angajat, anul trecut, ca „assistant professor” (adica lector in sistemul romanesc, sau „lecturer” in sistemul britanic) de catre Bilkent University, Ankara, primul lucru pe care YÖK (Yüksek Öğretim Kurulu, adica Higher Education Council) mi l-a cerut, dupa ce am acceptat oferta Bilkent, a fost o copie legalizata a diplomei de doctorat. Potrivit legii turce, nu ai cum sa fi angajat in pozitia de lector in lipsa acestui titlu. Din cate stiu, Ungaria are legi similare in acest domeniu, iar Antohi a funcionat ca „professor” (adica profesor universitar), al doilea cel mai inalt grad universitar la CEU (cel mai inalt fiind „university professor”). Si atunci dati-mi voie sa speculez si sa afirm ca este probabil ca falsul Antohian sa nu se rezume doar la CV, ci ar putea include si o diploma falsa, din carton gros, cu valurele. Nu vom afla prea multe in acest sens, deoarece, bieneinteles, CEU nu are niciun interes de a mai rascoli acest scandal.

In privinta activitatii de cercetare a lui Antohi nu am cum sa ma pronunt destul de detaliat, nefiind de domeniul filosofiei, insa nu sunt singurul fost student CEU caruia emailurile anuntand evenimente organizate sub egida institutului condus de el ii sunau a „bullshit”. Scrierile sale despre „geografii simbolice” sunt probabil la moda in unele zone pseudo-stiintifice, obsedate de trans- si interdisciplinaritate, insa in spatele acestor termeni pomposi se ascunde, in general, un tip de discurs gaunos, reafirmand intr-un mod pompos, metaforizant, niste truisme.

Cam in asta ar consta refugiul blindat al domnului Patapievici – credibilitatea profesionala beton a invitatului sau de la scoala de vara de la Berlin. Dupa cum spuneam, reactia domnului Patapievici e simptomatica. In urma cu ceva ani buni, pe cand eram student la Universitatea Bucuresti, am asistat la decernarea unor premii de catre revista Sfera Politicii, unde Calin Anastasiu, daca nu ma-nsel, fusese desemnat pentru a-i inmana un premiu lui Antohi. Inainte de a i-l inmana, spusese, in gluma, ceva de genul: „in fiecare an ne-mpartim premii intre noi”. Adevarat. In timp ce omniprezenta fosila intelectuala comunistoida se bazeaza pe tovarasi, autointitulata si autosuficienta „elita” intelectuala din Romania se bazeaza pe „pretini”.

Kuşadası, Turcia, 9 august, 2008.

Anunțuri

Written by István Aranyosi

August 9, 2008 la 3:51 pm

3 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Standardele multiple nu sunt ceva nou pentru "elitele" intelectuale de la Bucuresti. Mi-aduc aminte de niste episoade de presa ale lui Plesu si A. Cornea de acum cativa ani, cand se discuta introducerea criteriului ISI pentru acordarea titlurilor academice. Plesu il apara chiar pe Patapievici (care nu are nici el doctorat, intre altele), spunand ca faptul ca nu are publicatii indexate ISI nu ii diminueaza cu nimic waloarea, etc. "Elitele" de care gem teveurile & publicatiile "culturale" sunt intr-adevar organizate intr-o retea de influenta, unde nu conteaza decat prietenia cu cine trebuie, iar nu regulamentele si criteriile publice. Paradoxal, tot ei sunt marii aparatori ai democratiei, si se pare ca si ai liberalismului (!). Si atunci stau si ma intreb, ce fel de democratie e asta, cand regulile sunt facute doar pentru catei, iar dulaii cei mari pot haladui nestingheriti, pentru ca la o adica se vor gasi niste prieteni sus-pusi care sa le apere meritele? Si ma mai intreb, cum naiba poate crede cineva intreg la minte ca astfel de diriguitori indreapta cultura, si indeosebi academia, romaneasca pe drumul cel bun?

    Stefan Ionescu

    August 10, 2008 at 9:45 am

  2. Si HRP are un episod gen Antohi. Victor Roncea denunta pe blogul sau ca desi pt. o bursulica avea nevoie de doctorat, HRP a devenit Fellow fara probleme de constiinta. E vorba de Andrew W. Mellon Fellow, calitate in care HRP a fost la Institutul de Stdii Avansate din Berlin in 2005-2006.

    Miti

    August 19, 2008 at 4:44 pm

  3. scuze, tocmai am verificat: Antohi functiona la CEU ca „university professor”, deci mai mult decat „professor”…

    Istvan Aranyosi

    August 25, 2008 at 6:33 am


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: