Calculemus!

Let us calculate.

sidenotes

with 6 comments

A few rides on M3, a feeble flirtation with insomnia, and the range of books one can read recedes; but they get finished somehow. So with the previously here mentioned The Essential Difference by Simon Baron-Cohen. I thought I should add a few words, though my impression that this book is shaky even for a popularization/public transportation volume stands. I may be biased about the target audience. But when at the beginning of chapter 9 SBC says that the previous chapter was ‘quite an uphill climb’ one feels it must be a joke. No. 8 is a chapter meant to support the thesis that women tend to have E-brains (empathy) and men S-brains (systemizing) with biological data. It’s all very basic, so SBC should not give his reader credit for nothing. Never mind.

Chapters 9, 10 and 11, and especially the 4 appendixes save the book. In this order: the first makes the point that males and females occupied vastly different niches in hominid evolution so one should expect adaptations for their particular demands, including neural adaptations. The second contains the central proposal of the book, namely that autism usually develops in persons who have an extreme version of the S- or male brain. SBC notes that on the recent understanding of autism spectrum disorders, they aren’t that rare, and they don’t go that often with retardation. From an incidence of 4/10000 in the 1970s, change and relaxation in diagnosis led to a figure of about 1/200 in the 1990s. Some of this people are intellectually remarkable, with all their social inabilities (one looks around the metro car or on the walls of the room at 5 AM and goes ‘check, check’). Chapter 11 makes this idea vivid by telling the story of Richard Borcherds, a laureate of the Fields Medal. Finally, the appendixes – full scale tests, four of them: mind-in-the-eyes, empathy, systemizing and autism spectrum quotients. It’s nice to see the apparatus actually used in many labs. By their tools thou shalt know them.

A double shot of irony wouldn’t hurt such books. See e.g. what JD does to Rowlands here.

Anunțuri

Written by George

Decembrie 7, 2008 la 12:08 pm

Publicat în Mind, Reviews

6 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Citesc blogul tau de cateva saptamani si e prima data cand simt nevoia sa intervin. Cu o intrebare. De ce citesti o carte care sustine ineptii? „The thesis that women tend to have E-brains (empathy) and men S-brains (systemizing) with biological data” nu numai ca nu e dovedita stiintific, dar si suna contraintuitiv. Trebuie doar sa privesti in jur. Ideea ca autismul si S-brains sunt comune e ok. Dar diferenta de gen…

    raluca

    Decembrie 7, 2008 at 8:47 pm

  2. Raluca, am zis in doua randuri ca e vorba de o carte prost scrisa. SBC greseste simplificand in mai multe randuri din cate imi dau seama – mai mult decat ar putea scuza faptul ca e o carte de popularizare. Insa ‘ineptii’?

    Mai intai, exista studii serioase privind diferentele de gen la nivel neural si cognitiv. Nu e nici un dubiu ca exista. Ele tin de exemplu de marimea si greutatea relative ale creierului sau ale unor regiuni ale sale. De asemenea, tin de performanta in anumite teste – orientarea spatiala vs. abilitati de comunicare de ex. Mai mult, diferentele astea pot fi legate de mecanismele de control ale dezvoltarii, inclusiv de cele care determina identitatea sexuala. Nivelul de testosteron din timpul vietii intrauterine poate schimba foarte multe la nivel de stil cognitiv de ex.

    Contraintuitiv? Unu, nu conteaza. Doi, la ce te-ai uitat? Sau poate e determinat cultural ca sunt mai putine femei in departamentele de matematica si fizica, in inginerie, in planificare militara samd; si mai putini barbati in anumite zone din medicina, in consiliere, asistenta sociala, comunicare etc.

    Ipoteza ca autismul tine de un dezechilibru in dezvoltare nu e nici ea o ineptie, cum vad ca accepti si tu. Nu prea merge sa accepti una fara alta, dar asta e alta poveste. Asperger a sugerat ca exista o diferenta de gen inca de la inceputul studiilor despre autism. Printre autistii functionali proportia barbati:femei este 10:1. Nu insist.

    Ideea cu ‘privitul in jur’ e o frumoasa iluzie filosofica. Ah, si blogul asta e scris la mai multe maini, deci nu e al meu.

    George Tudorie

    Decembrie 8, 2008 at 1:53 pm

  3. Nu am comentat intamplator post-ul tau (stiu ca e un blog colectiv) si nici pentru a-ti aduce o banala critica. Ma intrebam realmente de ce esti interesat de o carte care sustine ceva ce mie imi suna a ineptie. Si nu imi suna asa ca unui lautar. Intamplarea face ca am inceput recent o cercetare doctorala intr-un domeniu vecin cu cel al studiilor de gen. Ce spui tu aici eu nu am mai gasit in studiile recente. Stiu insa, din ce am citit, ca predispozitiile considerate traditional specifice nativ fiecarui sex, sunt de cele mai multe ori un produs cultural. Dar dezbaterea nurture vs. nature este la prezentul continuu. Desi gramaticii certant, m-ar interesa de unde ai luat aceste statistici. Dincolo de scepticismul meu fata de aceste concluzii, ele nu pot fi ignorate, daca au fost verificate si nu pot fi combatute. Insa, da, prezenta masiva a femeilor in profesii de comunicare, asistenta sociala – iar aici esti politicos neiterand ocupatii mai putin onorante – nu indica o tendinta nativa, ci una demonstrat culturala, cum ironic sugerezi tu. Asperger a realizat distinctia de gen de care amintesti tu, in urma cu aproape un secol. De atunci s-a tot dezbatut, iar efectul schimbarilor sociale asupra perceptiei diferentelor de gen a condus la modificarea acestei convingeri. Sa nu uitam ca, acum doua secole, femeile nu ar fi putut fi judecatori sau chirurgi din cauze considerate pe atunci native.
    Chiar si empatia sau sensibilitatea fata de problemele celorlalti se raspandeste progresiv nediferentiat in functie de gen de la un an la altul. Si nu cred ca e de ignorat aici ‚intuitia’ de care vorbeam.

    Aspectele fiziologice pot fi inca doar speculativ corelate cu cele comportamentale, iar de rezultatul la teste iar nu sunt foarte convinsa – depinde de varsta subiectilor etc.Despre relevanta perioadei intrauterine marturisesc ca aud pentru prima data.

    Dar, dincolo de parerile noastre divergente (no news here), te-as ruga chiar sa imi indici, daca stii, un studiu recent credibil care sustine ce spui tu. Ultima referinta a mea este cartea lui Matt Ridley, Nature via Nurture, publicata in 2003, care provoaca impartial ambele ipoteze prin studii de caz cu rezultate contrare, delegitimand implicit orice pozitie categorica. Fara o analiza temeinica la zi, cred ca nici unul dintre noi nu poate avea 100% dreptate. Asadar, cel putin in cazul meu, ramane de studiat…

    raluca

    Decembrie 8, 2008 at 11:37 pm

  4. Raluca, nu am spus ca e o critica banala si nu eram ‘politicos’. Daca ai detectat o admiratie netarmurita ‘for all things male’, esti departe de adevar. Cred ca suntem de acord ca trebuie sa fim foarte atenti la afirmatiile privind sexele – asa cum trebuie sa fim atenti la orice generalizare cu aura stiintifica. Cazul asta este cu atat mai sensibil cu cat exista o istorie incarcata. S-au spus tot felul de prostii despre ce e ‘in natura’ femeilor sau a barbatilor. Cred ca pana aici ne intelegem.

    Acum, partea cu potential polemic.
    1. De ce am citit asa ceva? Am citit in vara o carte a lui Alvin Goldman [Simulating Minds] si teoria lui Baron-Cohen era discutata pe scurt acolo. Baron-Cohen e unul din primele 5 nume in studiul autismului, asa ca am fost curios, pentru ca stiam cat de cat ideile sale anterioare – i.e. ca autismul e ‘mindblindness’.

    2. Dincolo de felul in care imi pierd eu timpul, cartile de genul asta sunt bratul populist al unor programe de cercetare – inspirate sau nu. Gasesti aici [http://www.autismresearchcentre.com/pubs/search.asp], cautand dupa ‘baron-cohen’ articolele mai serioase. Un exemplu despre efectele nivelului de testosteron prenatal este aici [http://www.autismresearchcentre.com/docs/papers/2008_Knickemyer_etal_JADD_Sex-typicalPlay.pdf].

    3. Nu mi-am propus sa apar teoria respectiva. Nu am expertiza psihologica/psihiatrica. De fapt, lucrurile fluctueaza in zona autismului de cand ideea ca autismul e o afectiune a teoriei mintii a pierdut din popularitate.

    4. Nu vreau nici sa transform asta intr-un exemplu de dezbatere nature-nurture. Nu cred ca e un cadru constructiv. Cred ca o parte importanta din identitatea noastra este determinata cultural. Dar faptul ca avem un numar de posibilitati nu inseamna ca suntem infinit maleabili. Daca am o pozitie categorica, asta e. Nu putem ignora ca suntem niste structuri biologice cu proprietati determinate. Nu putem ignora ca suntem un fel de animale cu o istorie naturala de milioane de ani. Ca sa restrang cadrul la ce ne intereseaza, nu putem ignora dimorfismul sexual destul de clar la noi si inca mai clar la toate rudele noastre apropiate. Asta nu inseamna ca aia mai mari sunt mai buni si mai destepti de ex. Sau ca femeile trebuie sa fie fericite cu ‘profesia’ de mama. Vad cadrul normativ-institutional in care traim ca o constructie care, in parte, compenseaza – adica merge impotriva mostenirii noastre naturale. Si e f bine ca e asa. Fereasca Sf Sputnik sa fim cine suntem prin profunzimile noastre genetice.

    5. Dincolo de ce spune SBC, exista diferente intre sexe in zona care ne intereseaza. Exista diferente la nivelul sistemului nervos si al altor sisteme relevante, cum e cel hormonal. Un exemplu. De obicei creierul masculin este mai lateralizat, diferentele dintre emisfere sunt mai preganante, cu stanga mai clar dominanta la barbati. Asta inseamna de ex abilitati de orientare mai bune, dar si incidenta mai mare si recuperare mai grea in cazurile de afazie. O referinta care imi vine in minte e [http://www.amazon.com/Left-Brain-Right-Perspectives-Neuroscience/dp/0716731118].

    Diferentele din autism sunt si ele destul de bine documentate din cate vad in bibliografia data de SBC. Exista diferente si in alte afectiuni. De ex. barbatii sunt diagnosticati cu schizofrenie, in medie, cu cativa ani mai devreme decat femeile.
    Despre empatie cred ca te inseli. Pot sa caut cateva referinte daca e nevoie – un batalion de laboratoare studiaza acum bazele moralitatii, altruismului si empatiei. In medie barbatii sunt mai putini dotati, dupa cum e de asteptat de la niste creaturi care in mare parte din istoria speciei au practicat sporturi letale cu vecinii si rivalii masculi, si sexul fara consimtamant cu invinsele.

    6. Putem sa ne indoim de validitate testelor, dar nu o putem face bazandu-ne doar pe intuitii. Tb sa avem motive mai bune: analiza itemilor folositi, efecte contrare la reformularea intrebarilor, analize statistice alternative, efecte diferite la alta esantionare etc.

    George Tudorie

    Decembrie 9, 2008 at 1:25 pm

  5. Sunt de acord cu tot ce afirmi in postul anterior. Inclusiv cu Sf Sputnik.
    Ideea e ca nu se pune problema unei inegalitai de gen sau de sanse. Nivelul la care discutam noi aici depaseste stadiul discutiilor despre inferior/superior. Si daca luam in calcul ca superviser-ul doctoral al lui SBC este Uta Frith, o cercetatoare eminenta in domeniul autismului, e garantat ca nici el nu face asta. Dar fie si intersanjabile rolurile inf/sup (pentru unii empatia e superioara/ ’muza’ devine idol), ramane la fel de importanta atribuirea corecta a acestor roluri pe considerente stiintifice. Asa cum spui si tu de altfel.

    Mi-am notat site-urile recomandate de tine, sunt articole interesante acolo. Intre timp, am aflat o posibila explicatie a neintelegerii noastre (mele). Se pare ca distinctia S-male/E-female este una care tine strict de cercetare – statistici menite sa verifice teorii care ajuta la intelegere prin instrumentarea unor categorii extreme S/E. Problema apare in momentul importului in alte discipline, mai practice. Se pare ca in practica e absurd sa operezi cu astfel de opozitii, atribuind barbatilor S si femeilor E. Comparand axa trasata de la cel mai S barbat la cel mai putin S, cu cea de la cea mai S femeie la cea mai putin S, exista un decalaj nativ (biologic, fiziologic, cultural); insa, daca compari intre ei subiectii cate doi, aleator, nu obtii neaparat rezultatul S-male/E-female. Deci nu orice barbat e mai S si mai putin E decat orice femeie. De aici rezulta irelevanta practica a teoriei lui SBC. Si pericolul raspandirii unei astfel de convingeri, care poate predetermina comportamentul indivizilor.
    Am gasit aici si o alta critica punctuala a teoriei lui SBC: http://www.people.fas.harvard.edu/~ssiegel/papers/baron-cohen.html. In mare parte, rationamentul imi pare corect.
    Mai mult, ramane de studiat…

    raluca

    Decembrie 10, 2008 at 11:43 pm

  6. Da, a lucrat cu Frith – şi cu Leslie, alt nume mare. În cel mai bun caz este vorba de tendinţe, desigur, nu de indivizi. Nu prea văd cantităţi masive de S când mă uit în oglindă. De fapt, eticheta ‘S/E brain’ mi se pare nesusţinută de date, pentru că nu e clar ce fel de evidenţe neuro – care anume din diferenţele tipice – susţin diferenţa de stil cognitiv. Dar ‘brain’ sună frumos, dă o aură de ştiinţă. Ridicai şi tu mai devreme problema corelaţiilor.

    Poţi să te mai uiţi pe scrierile lui Doreen Kimura pentru ipoteza influenţei androgenilor în dezvoltarea timpurie. De asemenea, ţi-aş putea pasa ‘Sex Differences in the Brain. From Genes to Behavior’, o colecţie scoasă de OUP anul ăsta [george.tudorie(la)gmail.com].

    George Tudorie

    Decembrie 11, 2008 at 9:59 am


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: