Calculemus!

Let us calculate.

leave a comment »

Via EVZ am aflat că ICR Budapesta a premiat ieri câteva personalităţi culturale maghiare [pe site-ul ICR aici]. Toate bune şi frumoase, nu pot decât să aplaud. Până la ‘cuvintele de laudă’ – dacă ne luăm după articolul din EVZ – ale domnului Patapievici.

Până când ne vom fura pălăria? Doamna Armanca, în vizitele frecvente la CEU, şi-a demonstrat talentul pentru gafe şi pentru discurs lemnos, într-o engleză aproximativă. N-am urmărit constant ce face ICR Budapesta, dar un eveniment care m-a interesat – expoziţia Unopen Society, cu documente din arhivele Securităţii – a fost organizată deplorabil. Chiar de-ar fi talent administrativ prin instituţia respectivă, ţinând cont de natura ei, nu e suficient.

Deşi ICR s-a înviorat în mandatul lui HRP, ce am văzut în Budapesta şi ce am auzit despre reprezentanţele din Italia şi din New York de la oameni care au avut de-a face direct cu ele mă face să privesc cu lehamite lauda de sine. Mă feresc să suprapun acest sentiment altuia, la fel de neplăcut, cauzat de editorialele recente ale lui HRP. În ambele cazuri senzaţia de realitate paralelă e puternică; te uiţi în jur şi îţi vine să te întrebi „Despre ce o fi vorbind HRP?”.

Anunțuri

Written by George

Decembrie 16, 2008 la 1:24 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: