Calculemus!

Let us calculate.

despre cursul lui RB @ fil.ub

with one comment

Cum a anunţat István pe aici acum ceva timp, Radu Bogdan a ţinut un mini-curs la filosofie în Bucureşti. Din păcate, n-am ajuns decât la ultima prelegere. Discuţia a durat cam trei ore şi jumătate şi au participat cam 11-12 oameni.

Proiectul de faţă, din câte îmi dau seama, e continuu cu alte texte ale lui RB. În cazul problemelor legate de psihologia naivă (fie ca discurs explicativ, fie ca ‘organ mental’) RB are o abordare sellarsiană. Atribuirea de stări mentale îi vizează mai întâi pe ceilalţi ; ulterior, i.e. după revoluţia cognitivă din ultimii ani preşcolari, se întoarce spre sine. Problema vizată de cartea care stă la baza prelegerilor de la Bucureşti este tocmai acest ‘sine’ care devine ancoră a auto-atribuirilor, respectiv modalitatea de acces la el – ‘conştiinţa de sine’.

O parte a discuţiei (spre final) a fost de natură istorică – cu titlu de speculaţie, pentru că n-au fost istorici ai filosofiei printre noi. Când şi de ce devine conştiinţa o problemă? Nu la greci, care nu se obosesc nici măcar să fixeze o terminologie, nici la Descartes, unde joacă un rol lateral (e.g. imaginaţie şi memorie autentice vs. abilităţi mecanice similare) comparativ cu ţintele mari – epistemologice şi metafizice. RB a sugerat că moştenim problema conştiinţei din perioada Romantismului german şi că problematizarea conştiinţei, inclusiv la autori contemporani, precum Nagel sau Chalmers, e un efect al unor mutări cu mize mai substanţiale – metafizice, religioase sau etice (e.g. relaţia noastră cu alte animale). Ce e de făcut în siajul acestor discuţii despre conştiinţă? Dificultatea pare a fi că nu ştim cum să gândim problema respectivă, în măsura în care este o problemă. Deşi se raportează constant la rezultate ştiinţifice, ce face RB în noua carte are probabil şi scopul de a mai limpezi apele.

Nucleul argumentului este o distincţie între tipuri de gânduri [kinds of thoughts], care este apoi exportată într-o distincţie între tipuri de sine [kinds of selves]. Prima funcţionează astfel: gândurile sunt de obicei multiplu indexate; gândul că scriu acest text este al meu, în sensul că se petrece în mintea mea [ownership – posesie]. RB numeşte gândurile care au această proprietate ‘me-thoughts’. Un gând poate fi al meu şi în sensul că este iniţiat de mine [agency spunea RB, authorship la alţi autori – iniţiere] – va fi atunci un ‘I-thought’. În mod normal (vezi mai jos), aproape toate gândurile au aceste două proprietăţi. Al treilea tip de gânduri cuprinde ‘self-thoughts’, auto-atribuirile. (Ceea ce face ca un gând al meu să fie despre mine nu pare a fi o proprietate de acelaşi ordin cu ceea ce-l face să îmi aparţină. Dar asta este distincţia, las nedumeririle de-o parte, e şi aşa un post lung.)

Complementară acestei distincţii este cea între tipuri de sine: ‘me-self’, ‘I-self’, respectiv ‘self-self’. Primele două tipuri de sine nu sunt legate în mod necesar de conştiinţă în sensul relevant, deşi ar putea avea aspecte fenomenale – dar nu sistematice, nu cu aspect narativ. Fundamentul pentru me- şi I-self este neuropsihologic. O procedură de indexare a conţinuturilor mentale este parte din orice minte normală şi probabil că destule animale dispun de sisteme similare. Me-self şi I-self sunt aproape imposibil de distins intuitiv – doar situaţii clinice din spectrul schizofreniei permin observarea directă a dispariţiei paralelismului dintre posesie şi iniţiere, de exemplu în fenomenul de ‘thought insertion’ (gândurile lui X – iniţiere absentă – sunt în mintea mea – posesie prezentă).

Spre deosebire de aceste tipuri de sine care fac parte din mobilierul genetic al speciei, sinele legat de auto-atribuiri este unul ‘confecţionat’ – ‘mental construct’ ni s-a indicat pe handout, dar am căzut de acord că e o formulare nefericită (nu există variabilitate cultural-istorică semnificativă în acest caz etc.). RB a folosit o schemă explicativă pentru a încerca să prezinte procesul de dezvoltare a conştiinţei de sine. Nu sunt deloc convins că pot urmări schema în totalitate, dar în mare imaginea este următoarea: copilul se găseşte într-un mediu social deja structurat unde observă sau execută anumite activităţi; acest cadru favorizează dezvoltarea gândirii [mentation] de tip mijloc-scop. Pentru a atinge anumite scopuri, copilul trebuie să-şi autoregleze [self-regulation] anumite procese motorii, perceptive şi cognitve. Atribuirile de stări mentale – mai întâi altora, apoi sieşi – au tocmai rol de autoreglare. Acest proces, împreună cu maturizarea funcţiilor executive ale sistemului nervos – care pot fi exercitate inclusiv ‘în interior’, pentru controlul proceselor cognitive – ‘instalează’ conştiinţa de sine. Ultimul pas este aşadar mai degrabă un succes de natură executivă – putem lua ca repere controlul atenţiei, al accesului selectiv la memorie sau al planificării acţiunii.

Atât ideea de a pune accentul pe procese executive, cât mai ales cea care leagă psihologizarea altora şi a propriului sine de autoreglare mi se par interesante şi plauzibile. RB a insistat că o teorie de genul ăsta trebui să treacă teste empirice, inclusiv în sensul de a explica evolutiv de ce psihologia noastră arată aşa. Aş vedea ideea autoreglării în zona noţiunii dennettiene de perspectivă intenţională, dar poate cu avantajul de a sugera ceva mai clar un mecanism de selecţie. Nu e un dat biologic că ne privim aşa pe noi înşine; infrastructura noastră socio-culturală şi necesitatea de a ne gestiona în acest cadru acţiunea şi gândirea aprind reflectoarele teatrului cartezian.

PS : István, favoarea de a face reclamă cursului a fost întoarsă, RB recomanda cuiva într-o pauză articolele tale despre umbre.

Anunțuri

Written by George

Iulie 13, 2009 la 12:08 am

Publicat în Mind, RO

Tagged with , , ,

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. Suna interesant. N-am avut pana acum ocazia sa ascult vreo prelegere de-a lui RB, doar fragmente de teorii in timpul meselor de pranz sau al serilor cu bere – (dez)avantajul de a fi colegi.

    Dragut din partea lui sa aminteasca despre umbre.

    István Aranyosi

    Iulie 14, 2009 at 4:31 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: