Calculemus!

Let us calculate.

Psihiatrie în România. Preview

with 3 comments

Am semnalat de vreo două ori articole din presă care discutau într-un fel sau altul despre îngrijirea psihiatrică în spitalele şi clinicile din România. De data asta, vă propun ceva mai sistematic. Ideea ar fi să fac o sinteză a informaţiilor disponibile pe net – nu am alte surse momentan. Aşadar, ar fi de văzut site-ul ministerului, cele ale spitalelor, portaluri specializate etc.

O altă componentă este informaţia din presă. Un articol sau două nu spun mare lucru. Dar câteva zeci sau sute pot să sugereze anumite trăsături. Partea asta mă interesează mai mult, pentru că, pe lângă informaţia despre „fapte”, am putea observa şi câteva lucruri despre agenda publică, despre modul de discutare a anumitor probleme şamd.

Cum ar trebui să se petreacă lucrurile? Pentru partea cu presa nu ar fi foarte complicat. Trebuie aleasă o perioadă, nişte ziare, apoi umblat prin arhive. Un social scientist mai serios ar putea face o analiză de conţinut, dar şi o lectură care urmăreşte câţiva parametri ar fi utilă, în sensul că permite o analiză sumară.

Nu voi fi gata prea curând cu o astfel de sinteză şi nici nu sunt convins că merită efortul. Presupun că există teze de doctorat pe tema asta, chiar şi aici. Cu titlu de test, vă prezint totuşi o tentativă. Ziarul este Evenimentul Zilei, perioada ianuarie 2007 – iulie 2009, căutarea în arhivă am făcut-o după „psihiatrie”. Totul e la foarte prima mână şi lipseşte orice pretenţie de analiză. O vreme nu mă voi putea ocupa de aşa ceva, aşa că-i dau drumul până nu uit. AICI.

Anunțuri

Written by George

Iulie 15, 2009 la 4:42 am

3 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Foarte interesant, George. Sunt curios să văd ce-o să iasă (ştiu că n-ai timp acum, dar am răbdare).

    M-am uitat pe sinteza ta şi pe vreo două articole despre depresie. Faza cu 9-10% din populaţie „diagnosticaţi” cu depresie e tare… Dar în articolul acela se spune şi un lucru important, acela că nu există structurile pentru tratament ambulatoriu al depresiei. De pildă, la noi în ţară medicii de familie nu au dreptul să prescrie antidepresive, şi pentru un amărât de anxiolitic gen Xanax trebuie să completeze vreo 3 formulare.

    În alt articol se vorbea despre tendinţa medicilor de a se spăla pe mâini cu medicamente „tari” în loc să facă psihoterapie – am auzit şi eu asta, mi s-a spus în faţă că Zoloft e „prea tare”, că e „pentru oameni cu probleme”, pentru „femei cu probleme maaari”… ai găsit cumva vreo menţiune la terapia electro-convulsivă? probabil e de neconceput în .ro, mai bine te trimite la popă… (mi-am adus aminte de talk-ul lui Nuland de la TED – pentru cine nu l-a văzut, e aici.)

    Stefan

    Iulie 15, 2009 at 9:44 am

  2. Mulţam, vedem cum merge.

    Din mai multe articole reiese – direct sau indirect – că infrastructura e în stare jalnică. E şi o problemă de viziune. În Vest, după anii 60-70, în condiţiile în care instituţionalizarea era demonizată (parţial eronat) iar costurile explodaseră, tendinţa a fost de pasare a bolnavilor către ambulatoriu şi centre comunitare. Acolo s-a făcut inclusiv pentru diagnostice grave, cum e schizofrenia, dar asta e altă poveste.

    La noi, cum spui, şi pentru o depresie fără semne clinice serioase trebuie să mergi „la nebuni”. Am menţionat pe undeva prin document absenţa centrelor comunitare. Apoi, psihologii de primă linie, în puţinele locuri în care există, de exemplu în şcoli, sunt, cel puţin din câte aud eu, prost pregătiţi. Şi chiar dacă ar fi buni, dacă ai nevoie de tratament şi nu de discuţii, nu pot face mare lucru, decât dacă sunt în relaţie personală cu un medic, eventual un psihiatru de spital.

    Nu-mi amintesc să fi citit nimic despre tratament electro-convulsiv până acum. Şi eu cred că ar fi trecut la poveşti horror. Mă bucur că ai legat povestea lui Nuland – e de altfel un bun exemplu despre cum merg intuiţiile. Un tratament care pentru privitor pare brutal (ceea ce e perfect irelevant) nu e neapărat aşa.

    Inutil să spun, cele mai multe articole sunt scrise deplorabil (dar există şi excepţii – e.g. am notat acolo un reportaj bun care are drept pretext un caz de Alzheimer). Am evitat să spun ceva despre texte, pentru că e doar un ziar, şi nici măcar în arhiva asta nu am căutat după mai mulţi termeni, cum ar fi fost cazul. Ia mult timp.

    George

    Iulie 15, 2009 at 9:40 pm

  3. […] 2 comentarii Un sumar în continuarea intrării precedente. Dacă tot duc nişte căutări aici, măcar să fie cu folos. Tocmai de aceea, dacă aveţi alte […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: