Calculemus!

Let us calculate.

und mit Geistesstärke / tu ich Wunder auch

leave a comment »

Pe 17 februarie 2004, în penitenciarul din Huntsville, Texas, un bărbat de 36 de ani era executat pentru un triplu asasinat. După 12 ani în celula condamnaţilor la moarte şi după ce maşinăria instanţelor de apel îşi epuizase combustibilul, Cameron Todd Willingham ajungea la capătul drumului. Cele trei victime ale sale fuseseră proprii copii. Cele trei fetiţe muriseră într-un incendiu provocat intenţionat de Willingham.

Procurorii şi-au construit argumentaţia în jurul mărturiei celor doi experţi care cercetaseră casa lui W. după incendiu. După parerea lor, focul fusese pus în mai multe locuri şi fusese alimentat cu un combustibil lichid, turnat inclusiv sub patul copiilor.

Pe ce se bazau aceşti experţi? Focarele iniţiale lasă urme în formă de V. Dacă e folosit combustibil lichid, urme de ardere mai intensă se găsesc în locurile unde a băltit lichidul. Şi dacă focul e pus, arderea e mai intensă la nivelul podelei – unde e combustibilul – nu spre tavan, ca la incendiile spontane.

Se pare însă că experţii erau „experţi”. Şi că expertiza lor se reducea la o oarecare familiaritate cu un soi de „folclor” (după expresia unui specialist veritabil). În acest caz – şi poate nu doar în acesta – parerile „naturale” („folk”) sunt false. De exemplu, s-a demonstrat experimental că incendiile spontane pot lăsa urme de genul celor găsite în casa lui Willingham. Însă, abia în ultimii ani experţii în incendii din State au fost obligaţi prin lege să aplice „metoda ştiinţifică” (=experimentală). Pretinseseră că ce fac e mai degrabă un soi de „artă” – o tradiţie învăţată prin ucenicie.

Cazul lui Willingham ar putea fi primul în care să se demonstreze limpede că un nevinovat a fost executat în ciuda procedurilor care ar trebui să prevină un asemenea scandal constituţional. Reportajul lui David Grann din New Yorker, din care mă inspir, reconstituie ce s-a întâmplat şi demască lipsa de responsabilitate – şi de cunoaştere – a unor oameni de a căror judecată depinde, la propriu, viaţa altora.  Aruncaţi o privire.

Dincolo de problemele etice ridicate de pedeapsa capitală, văd în acest caz un divorţ cu tonalităţi tragice între naivitate şi inocenţă. Pretenţiile de cunoaştere „naturală” ale celor care au trimis un om la moarte după un proces de 4 zile nu au nimic inocent. Şi nu e vorba doar de cei care au crezut că pot înţelege combustia după câteva reguli simple. Galeria ucenicilor vrajitori (de aici titlul, dacă nu e clar) e mai încăpătoare. De exemplu, un psihiatru implicat în proces l-a portretizat pe CTW ca pe un „sociopat” fără speranţă fără să-l fi întâlnit vreodată.

Dacă tot facem apologia ştiinţei pe aici, să nu uităm de vrajitorii cu diplome şi autorizaţii, sau de tentaţia permanentă a derapajului – de ceea ce am putea numi, oximoronic, „magia ştiinţei”. Apărarea ştiinţei este – atunci când discernământul contează – apărarea unei metode, nu a oamenilor care se întâmplă să o locuiască; este epistemologie, nu sociologie sau biografie. Eroi ne permitem să avem în timpul liber.

Anunțuri

Written by George

Septembrie 13, 2009 la 3:44 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: