Calculemus!

Let us calculate.

A filosofa cu curul

with 11 comments

Observ de ceva vreme o inclinare pe blogul lui Vladimir Tismaneanu spre ceea ce el si cei care sunt citati pe blog numesc “filosofie”. Ni se ofera, din cand in cand, de catre diversi autori, niste panseuri de nu mai mult de o pagina Word despre conceptele de URA, RESENTIMENT, CALOMNIE, etc. De ce tocmai despre aceste teme nu-mi dau seama (adica imi dau, dar nu vreau sa ma bag in psihologie, ca nu este domeniul meu), dar ceea ce observam este ca avem de a face cu un stil de sueta, de taifas, si de o vulgarizare a notiunii de a filosofa. A filosofa nu inseamna a scoate pe gura ceva ce suna bine, ce suna mişto, ce suna antologic. Insemna a te gandi in mod cat mai serios la o anumita tema sau problema, a o intoarce pe toate fetele, a analiza conceptele implicate, a evalua diversa analize alternative ce se impun.

N-ar fi nicio problema cu aceste panseuri de o pagina daca nu ar fi descrise drept mari cugetari, piese antologice de filosofie. Oamenii care le atribuie asemenea calitati sunt, desigur, oameni care nu au habar de filosofie, nu citesc reviste de specialitate ca sa vada cum se scrie filosofie, care sunt temele, teoriile, argumentele pentru o anumita teorie, contraexemplele standard la o anumita analiza, datele empirice relevante pentru evaluarea unei anumite teze. Oameni care, sunt sigur, aud acum pentru prima oara de numele de reviste Noûs sau Mind.

De exmeplu, in legatura cu un fimulet de 8 minute de pe youtube, avandu-l ca protagonist pe Mihai Şora, acesta vorbind, potrivit descrierii, despre “problema raului” (dar de fapt nu vorbeste despre problema raului, ci despre cum am putea defini notiunea de “rau”) Tismaneanu afirma ca este “o lectie de filosofie morala” si “diamant de gandire oferit de marele filosof Mihai Şora”.

Despre un alt fimulet, mai scurt, tot cu Şora, despre “candoare, viclesug, duplicitate, etc.”, dar de fapt despre un anume Ovidiu Simonca (de care au n-am auzit in viata mea, dar asta poate din cauza ca nu ma intereseaza aproape nimic despre ce se intampla in Romania, cu exceptia unor porcarii care afecteaza imaginea filosofiei, caz in care simt nevoia sa pun lucrurile la punct), care nu stiu ce a facut, de l-a suparat pe Volo. Nu ma intereseaza. Ce ma intereseaza e ca, iarasi, gasim formulari de tipul: “o înregistrare a unui interviu cu Mihai Şora, unul din înţelepţii cu care avem şansa de a fi contemporani. Ciuliti urechile!” (Ioan T. Morar), “Dumneavoastra stiti ca avem privilegiul de a fi contemporani cu acest om?” (Cristian Patrascanoiu) . Poate mai sunt si altii. Eu ma intreb serios: oamenii astia chiar nu isi dau seama ca sunt ridicoli? De ce afirma asemenea lucruri? Sunt doua raspunsuri: ori nu au habar chiar deloc de filosofie, adica nu au citit nici macar niste pasaje din Kant sau Descartes pe la liceu, unde era obligatoriu, ori sunt atat de orbiti de obsesiile lor, gen Simonca (cine-o fi ala, nu stiu), sau mai stiu eu cine, incat isi exprima frustrarile dincolo de orice limite de self-esteem.

De ce afirm acestea? Hai s-o luam pur statistic: sa nu-mi spuna mie cineva ca 5-8 minute de filosofie vorbita poate sa se califice, statistic vorbind, drept ceva “antologic”, “diamant de gandire”. Stim ca lui Parfit i-au trebuit 16 ani scrie Reasons and Persons, care este intr-adevar un diamant de gandire ; stim ca lui Rawls i-au trebuit 600 de pagini pentru a exprima diamantul de gandire A Theory of Justice; stim ca David Lewis a trebuit sa dezvolte un sistem original de logica modala (counterpart-theoretic quantified modal logic) pentru a-si exprima diamantele de gandire din On the Plurality of Worlds, s.a.m.d Dar nu, Mihai Şora, in viziunea lui Tismaneanu, Morar, Patrascanoiu si posibil altii, nu are nevoie de aemenea performante ce necesita timp si studiu: e de ajuns un fimulet de 5-8 minute pe Youtube. “Dom’le! Se vede clasa la omul asta! Se vede ca are “organ filosofic”,” ca sa folosim o cretinatate de-a lui Constantin Noica (alt “mare filosof”, autor al unor diverse “diamante de gandire” – mai ales alea pe care i le spunea lui “Sorel”, singurul normal de altfel din gasca respectiva, in timpul zilelor petrecute la Paltinis).

Nu vreau sa se interpreteze ce spun aici ca un atac la adresa persoanei lui Şora. Nu. As scrie acestea si daca ar fi fost vorba despre maica-mea, sau despre David Lewis. Este doar o observatie de la unul care stie cu ce se mananca filosofia, potrivit careia ceea ce apare prin fimuletele de pe youtube cu Şora este apropae egal cu zero, contrar exclamatiilor ridicole, extaziate ale unor necunoscatori de filosofie. Ca profesor, daca un student mi-ar scrie asa ceva intr-un referat de sfarsit de semestru aici la Bilkent, unde predau, l-as pica fara nicio clipire (deocamdata n-am avut ocazia sa pic niciun student, deoarece ei sunt instruiti din “frageda pruncie” sa citeasca filosofie –pe langa clasici, ei trebuie esa citeasca la cursurile mele Lewis, Armstrong, Davidson, Quine, Williamson, si multi altii- si nu cacaturile ce tind a fi traduse cu mare pofta prin tarile noastre (Turcia si Romania).

Patrascanoiu, Morar, si Volo ar face bine sa puna mana pe aceste carti, daca vor sa scrie despre filosofie intr-un mod cat de cat competent. Daca chiar ii mananca fundul sa se apuce sa scrie depsre cine sunt “marii filosofi” si”diamantele gandirii”, atunci sa intrebe oameni competenti, si nu sa se apuce ei de capul lor, asa fara nicio pregatire, fara niciun simt sau inclinatie macar pentru filosofie, sa afirme ridiculosenii de tipul celor despre Şora.

Nici nu prea vreau sa intru pe subiectele per se pe care le discuta Tismaneanu si Sora, pentru ca nu prea merita sa-mi irosesc timpul cu ele. Totusi, doar din spirit ludic, haisa le dam niste teme de gandire acestora, poate vor revizui “analizele” propsuse.

Şora despre RAU:

(1) “Orice stirbire a unei plenitudini este un rau”. “Orice anulare a unei plenitudini este o crima”.

Ce intelege el prin “plenitudine” in acest context? Aflam putin mai inainte, pe la minutul 3:
(2) “minimum de rau posibil pentru fiecare existent”

Buuun. Ce inseamna “stirbirea acestei plenitudini”? Tot pe la minutul 3 aflam:

(3) “Interventia directa si deliberata pentru perturbarea acestui minimum de rau posibil inseamna interventia raului in lume”.

Punandu-le cap la cap, obtinem urmatoarea analiza “foarte informativa” a raului:

(4) Raul este interventia directa si deliberata pentru perturbarea minimului de rau posibil.

Conceptul de RAU apare de ambele parti ale analizei propuse, deci avem de-a face cu o pseudo-analiza, deoarece este circulara. Este un truism, in ultima instanta. Daca cineva va incerca acuım sa inlocuiasca “perturbarea minimului de rau posibil” cu “perturbarea maximului de bine posibil”, atunci il voi ruga sa-mi defineasca sau sa-mi analizeze partial notiunea de BINE, fara a apela, desigur, la notiunea de RAU, ca atunci dam in circularitate din nou.

Alte teme de gandire pentru domnii de mai sus:

– ce notiune de “posibilitate” folositi, atunci cand vorbiti despre “minimul de rau posibil”? Posibilitate logica sau nomologica? De exemplu, daca e logica, atunci e imposibil sa facem rau (va las ca tema de casa sa va ganditi  si sa descoperiti de ce)
– potrivit “analizei” din asertiunea (4) nu poate exista rau prin omisiune, dat fiind ca omisiunea nu este o interventie, ci, dimpotriva, o lipsa a interventiei de orice fel. Deci, potrivit (4) daca stau si privesc pasiv cum un sobolan devoreaza un nou-nascut, nu fac niciun rau. Ia mai revizuiti “definitia”!
– afirmati ca raul natural, cum ar fi catastrofele naturale avand multe victime umane, nu este un rau propriu-zis, si ca nu este relevant. Ei, va anunt ca raul natural este problema cu adevarat spinoasa din punct de vedere teologico-metafizic. Problema logica a raului este, pe scurt, ca nu apare drept consistent sa afirmam ca (a) Dumnezeu este maximal bun si ca (b) exista rau in lumea creata de Dumnezeu. De ce nu a creat Dumnezeu o lume compelt buna, fara rau, daca e maximal de bun? Raspunsul clasic de la medievali pana la Richard Swinburne sau William Lane Craig este ca raul exista din cauza ca Dumnezeu vrea sa asigure faptul ca avem liber arbitru. Dat fiind ca o lume fara rau si fara liber arbitru este mai rea decat o lume care contine ambele, problema raului este rezolvata. Aici intra in scena raul natural. Cum se face atunci ca Dumnezeu creaza rele naturale, sau ca nu intervine pentru a le stopa? Raul natural nu are nimic de a face, in general, cu liberul arbitru! Deci, explicatia bazata pe necesitatea asigurarii liberului arbitru cade. Craig raspunde prin a puncta ca o lume fara legi naturale ar fi una in care ar fi imposibil sa traim bine, sau sa ne manifestam liberul arbitru. Interventia, potrivit lui Craig, a lui Dumnezeu in sensul stoparii dezastrelor naturale ar implica o incalcare a legilor naturii, si deci ar crea conditii greu de suportat pentru noi sau incompatibile cu liberul arbitru (adica ori rau, ori lipsa liberului arbitru). Argumentul lui Craig nu sta in picioare, din doua motive. (1) Dumnezeu trebuie doar sa incalce temporar legile naturii, ceea ce tehnic numim un “miracol local”. Un miracol de acest tip este definit drept o serie de evenimente contra-nomice urmate de o serie de evenimente ce decurg natural din acestea. Miracolul global, numit si “miracol de reconvergenta”, pe de alta parte, este aproape identic cu cel local, diferenta fiind ca seria de evenimente contra-nomice este urmata de o serie de evenimente in concordanta cu legile de dinaintea seriei si cu evenimentele particulare ce ar fi decurs din aceste legi daca acestea nu ar fi fost incalcate. Terminologia i-o datoram lui David Lewis. (2) Dumnezeu putea foarte bine sa creeze stari initiale si legi ale naturii astfel incat dezastrele naturale sa nu se petreaca deloc.

Cam atat ajunge ca sa ne dam seama de calitatea „filosofiilor” acestor indivizi. Nu mai spun nimic despre acest panseu al lui Tismaneanu, despre calomnie:

“Calomnia se naste din saracie a inimii, s-ar putea spune. Un suflet vitregit nu lasa drum admiratiei. Ii lipseste coarda generozitatii. Pentru calomniator, oricine reuseste este un beneficiar al jocurilor de culise. Succesul este prin definitie dubios si trebuie “demascat”. Calomniatorul traieste jos si injoseste pe toata lumea. Nu cred ca, stiind ca face rau, ar regreta faptele, minciunile sale. El pangareste cu buna stiinta. Jubileaza scriind pamflete gaunoase, atribuind motivatii sordide celor pe care ii detesta. Cand calomniatul tace, calomniatorul, insurubat in certitudinile sale peremptorii, se sufoca de furie. Nu poate suporta ideea ca tacerea este expresia unui total, nimicitor dispret. (VT)”.

Cam ce nota credeti ca as da unui student care-mi scrie asa ceva?

Dar nu ma pot abtine, trebuie sa fac cateva remarci! Zice domnul cu pricina ca:

“Calomnia se naste din saracie a inimii, s-ar putea spune. Un suflet vitregit nu lasa drum admiratiei. Ii lipseste coarda generozitatii”.

Contra: (i) este perfect posibil ca un agent A calomniaza un agent B, astfel incat B nu are nimic ce ar fi de admirat; (ii) este perfect posibil ca un agent A este extrem de genros cu toata lumea exceptand agentul B, pe care-l calomniaza.

“Pentru calomniator, oricine reuseste este un beneficiar al jocurilor de culise. Succesul este prin definitie dubios si trebuie “demascat””.

Contra: (iii) este perfect posibil ca un agent A sa-l calomnieze pe B, dar sa creada ca fratele sau (al agentului A), agentul C, a reusit fara a fi beneficiarul unor jocuri de culise. (iv) este perfect posibil ca agentul A sa-l calomnieze pe B, dar sa creada ca dubiosenia nu este parte a definitiei succesului.

“Calomniatorul traieste jos si injoseste pe toata lumea”.

Contra: poate nu si pe maica-sa, frate-sau, bunica-sa.

“El pangareste cu buna stiinta.”

Contra: exista si calomniatori actionand fara a fi in deplinatatea facultatilor mintale, i.e. sufera de o boala psihica si nu sunt constienti de ceea ce fac.

“Jubileaza scriind pamflete gaunoase, atribuind motivatii sordide celor pe care ii detesta.”

Contra: exista calomniatori analfabeti (de exemplu, in urma cu vreo 2000 de ani, sau in unele triburi prezente)

“Cand calomniatul tace, calomniatorul, insurubat in certitudinile sale peremptorii, se sufoca de furie.“

Contra: (v) tacerea calomniatulu si sufocarea de furie a calomniatorului sunt logic independente, (vi) nu exista ncici macar o relatie nomica intre tacerea calomniatulu si sufocarea de furie a calomniatorului (cel putin inca nu am auzit de asa ceva nici in biologie, nici in psihologie, sau in fizica)

“Nu poate suporta ideea ca tacerea este expresia unui total, nimicitor dispret.”

Contra: poate citeodata sa creada ca tacerea este expresia lipsei de “coaie”.

Deci, acest paragraf a reusit performanta sa adune un numar maxim de bazaconii (= toate asertiunile prezente in paragraf) „gandite” a fi elemente ale definirii calomniei. Drept concluzie, este clar ca acesti oameni nu sunt constienti de ce vorbesc, iar cand se forteaza sa filosofeze,  o fac cu curul.

Anunțuri

11 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Cred ca atâta vehemenţă nu-şi are locul. Când vreun guru anunţă pe toţi stâlpii că ne va umple de filosofie, ar trebui să-i dăm în cap? Ce aperi şi cum? Sfânta filosofie? Când vorbeai de filosofagii, nu mi s-a părut că în fişa postului intră „punerile la punct” (o boală românească tipică, nu te supăra).

    În afara de letting some steam out, nu rezolvi nimic. Nu va alerga nimeni să ia Lewis de la bibliotecă. Nu-şi va pune nimeni cenuşă în cap. Nu va tremura nimeni de frica demascării. Nu va demisiona nimeni. În plus, dacă-i ataci aşa, va fi uşor pentru ei să împingă totul în derizoriu. Îi ajuţi să te execute public.

    Dacă alegi să nu ignori ce spun oamenii aceia, atunci de ce să nu demontezi cu detaşare – şi cu un soi de charitability in situ – pretenţiile lor? Miza nu e de a plăti poliţe. Fără argumente, ei n-ar putea susţine un dialog. E un teren absolut nefamiliar pt obişnuiţii „aforismului”. Aşa că mesajul tău ar avea de câştigat dacă i-ar forţa la dezbatere. Nu asta văd eu în ce ai scris.

    George

    Octombrie 9, 2009 at 9:07 pm

  2. „And I swear to you, Athenians, by the dog I swear! – for I must tell you the truth – the result of my mission was just this: I found that the men most in repute were all but the most foolish; and that some inferior men were really wiser and better.” (Plato, „Apology”)

    Exista si argumente cu duiumul in textul meu de mai sus. Daca vor, se pot gandi la ele. Conteaza ca cineva sa le spuna in sfarsit lucrurile direct, ca sa inteleaga si ei. In rest, poate se vor mai gasi oameni competenti care sa inceapa sa demoleze putin statuile prafuite ale „intelectualitatii” din Romania. Eu mai am un singur text care va aparea in curand. In rest, n-o sa ma mai ocup de RO, doar poate in vreo revista internationala daca voi avea timp.

    Cum vor reactiona la text nu ma intereseaza. Constructiv nu se poate, pentru ca oamenii sunt complet deconectati de orice notiune de filosofie; atunci trecem pe distructiv.

    István Aranyosi

    Octombrie 10, 2009 at 4:26 am

  3. hmm, mi-e scarba sa vorbesc despre subiectul asta, si nici nu am timp dar, totusi, vreau sa zic cateva lucruri…
    problema asta nu e restransa doar la filosofie… toti intelectualii publici de la noi (sau ,na, ‘intelectualii vizibili in media) isi dau cu parerea despre orice, si mai ales despre lucruri in care sunt complet ignoranti: diferite fenomene sociale, macroeconomie, institutii politice, relatii internationale, etc… nu doar ca nu au pregatire pt asta (deh, majoritatea sunt literati, teologi sau istorici ai artei), deci nu stapanesc metodologie, concepte de baza, nu au field work facut pe subiectele pe care scriu, dar nici macar nu citesc studii academice care dezbat temele lor. poti sa iti dai seama din ce scriu… deja sunt multi sociologi, economisti si politologi romani prin universitati si institute din occident care lucreaza pe teme din romania si europa de est, si au lucruri f.f. interesante de spus, foarte bine documentate, oameni ce stapanesc disciplinele lor… ei bine, nu doar ca intelectualii publici din RO nu citesc studiile astea, dar de multe ori cand vreun specialist pe unul din domeniile astea vrea sa isi spuna parerea e pur si simplu blocat sau ignorat…stiu multe cazuri de sociologi, economisti si politologi din univ. occidentale care au trimis articole la reviste din RO ca raspuns la stiu eu ce bazaconii s-au scris pe acolo… ei bine, majoritatea nici nu au fost publicate (George a patit-o si el la Idei in monolog). lista e lunga, nu am chef si nici nu am timp (si nici nu cred ca imi pot aminti toate issue-rile).
    apropo de dat cu talking through your ass vs. facut studii pe un subiec, uite ce imi vine in minte: compara bazaconiile ignorante ale lui Avramescu despre reforma economica si institutionala cu studiile lui Cornel Ban, sau porcariile lui Neamtu si Plesu despre etica muncii la romani cu studiile Monicai Heinz…
    nu mai zic ca Mihaies, Cartarescu, Avramescu isi dau cu parerea despre neokeynesianism si libertarianism si e evident ca oamenii astia nu au citit in viata lor o carte de macroeconomie , ca nu au luat un curs serios de macroeconomie, ca nu stapanesc notiuni elementare de economie, etc, etc. ce pot sa stie despre macroeconomie si teorii macroeconomice atat de masive si complexe niste scriitori precum Mihaies sau Cartarescu…(nu mai vorbesc ca si domnii sicofanti Neamtu si Patrasconiu isi dau cu parerea despre macroeconomie). i mean, fuck it, am citit destula macroeconomie si am luat destule cursuri de macroeconomie sa imi dau seama ca astia bullshiteaza intr-un hal incredibil. si chiar asa, eu nu as avea tupeul sa vorbesc despre neokeynsianism public, pt ca nu cred cred ca stiu destul de bine…
    e total inacceptabil ca niste oameni care habar nu au economie, sau sociologie care nici macar nu se uita peste niste date macroeconomice ale unei tari si perioade, sau date cantitative privind probleme sociale, de mediu, etc, etc sa isi dea cu parerea ex cathedra despre lucruri de genul asta…
    in fine, nu mai vorbesc ca s-a dezvoltat si intretinut o fobie fata de studiile academice: sunt privite ca un fel de scolasticism gaunos, semisofistice, nenecesar de complicate care rateaza adevarata esenta a lucrurilor si fenomenelor… vezi porcariile lui Plesu, Patapievici, etc despre asta, go figure! in fine, imi aduc aminte de o prezentare a unui sociolog roman din USA la NEC in care reactia teologilor, literatilor de acolo la studiul lui a fost: „aaa, pai tu folosesti date statistice, statistica nu e o buna masura a spiritului” or smtg along those lines… mdea!

    in fine, what i wanna say, e ca amatorismul e caracteristica de baza a intelectualilor publici de la noi. si nu e restransa doar la filosofie ci la mai toate… intreaba vreun sociolog, sau politolog roman din univ. din vest

    A.B. Mortar

    Octombrie 10, 2009 at 1:57 pm

    • @ A.B. Mortar: multumesc pentru comentariu. Banuiam eu ca domeniul filosofiei nu este singular din punctul de vededre al siluirii la care adevaratul „scholarship” este supus de catre unii asa-zisi intelectuali din RO.

      Cred ca exista o corelatie intre modul in care acesti „intelectuali” abordeaza probleme ce tin de anumite domenii de specialitate si faptul ca este quasi-imposibil sa dialoghezi cu ei. De aceea, cred ca singura strategie este sa mai reactionezi unde mai ai loc, ori in RO, ori in strainatate, in modul cel mai direct cu putinta, adica sa scoti in evidenta precaritatea si primitivismul actualei „elite” „intelectuale”. Nu mai are rost sa fim politicosi; trebuie sa spunem lucrurilor pe nume.

      Oameni ca noi (Stefan, George, eu, si banuiesc ca si tu) avem marele avantaj ca „argumentele” de tipul „a, pai asta a fost securist, cu ochi albastri” etc., cad din start. Suntem prea tineri.

      Strategia ar fi ca un numar cat mai mare de oameni care stiu carte sa continue atat cat e cu putinta sa-i cotonogeasca pe imbecilii din RO intr-un mod sustinut si organizat. Eu insumi planuiesc sa creez o anumita platforma in domeniul filosofiei. Sunt, slava domnului, destui filosofi tineri romani in strainatate care dau clasa imbecililor care „filosofeaza” prin RO. Ma gandesc la Brasoveanu, Bangu, Bradatan, dintre profi, dar si studenti ca Ionescu, Tudorie, Jitareanu (CEU), Rabanca (NYU), Dumitru (Oxford), Zagan (Amsterdam), Zeman (Barcelona). Cam astia-mi vin in minte acum, dar trebuie sa fie mult mai multi.

      Orice sugestie in acest sens este binevenita!

      István Aranyosi

      Octombrie 10, 2009 at 4:29 pm

  4. István, eu credeam că este vorba de o luptă de idei – mai bune sau mai puţin bune – nu de demolat statui, idoli şi oameni în carne şi oase. Nu credeam nici că e vorba de un soi de cruciadă, şi nici că despre aşa ceva e Calculemus. Ridicolul – si de ex. interviul cu MS mi se pare aşa – merită ironie şi cam atât.
    În orice caz, nu am doar o problemă de gust cu postul ăsta. Nu e doar că nu cred că cineva e în postura de a trata pe alţii ca pe studenţi de notat în afara contextului potrivit, adică în afara unui curs. Cred că greşeşti serios în câteva locuri.
    – Nu cred că filosofia academică de un anumit fel are un monopol asupra înţelegerii şi folosirii unor concepte.
    – Nu cred că poţi sugera că există dubii privind epuizarea unor concepte prin definiţii pentru ca apoi să-l faci praf pe Tismăneanu (re: calomnie) tocmai cu instrumentele alea şi cu o rea voinţă evidentă.
    – Nu cred că poţi emite judecăţi din încheietură despre ce se întâmplă în peisajul mioritic. Mi se pare deplasat, de exemplu, să bagi în noroi eforturile unor traducători şi edituri de a aduce câteva cărţi cititorului român, chiar dacă acele eforturi sunt palide.
    Drept urmare, eu nu pot adera la cele de mai sus.

    Mortar: Ăsta cred şi eu că e mesajul important – că ceva trebuie făcut cu amatorismul şi pretenţiile diletanţilor. Înclin să cred că efortul ăsta ar trebuie să fie şi unul de educare şi nu doar unul polemic. Dacă nu e loc în reviste, să apară alte reviste. Nu mi se pare în orice caz că cineva ar trebui să fie foarte gelos pe publicul (de pretutindeni al) intelectualilor de cafenea & TV.

    Şi o lămurire cu ID, pentru că nu e chiar un exemplu potrivit. Eu am avut o intervenţie minoră, urmată de o replică bizară. Am mai trimis un text – care nu era polemic – redactorul şef mi-a spus ca va fi publicat, dar nu a fost şi nimeni nu mi-a mai răspuns la mail. Nu decizia de a nu publica e ciudată – poate am scris prost – ci maniera asta anormală de interacţiune.

    George

    Octombrie 10, 2009 at 4:28 pm

  5. @George: cateva raspunsuri scurte:

    – Nu cred că filosofia academică de un anumit fel are un monopol asupra înţelegerii şi folosirii unor concepte.

    Raspuns: nici eu. Ce spun este ca asa cum eu nu ma bag in a judeca vreo teorie in fizica fluidelor sau in biologşe moleculara, tot asa m astept ca unii ca cei mentionati in text sa nu se bage in problema raului in felul incompetent in care o fac. Se lasa impresia ca filosofia ar fi, asa, ceva ce faci in timpul liber ca sa nu te plicrisesti, si se induce ideea ca fimulete de genul MS sunt „diamante de gandire”. Ei, nu sunt. Iar filosofia este si ea o disciplina academica.

    – Nu cred că poţi sugera că există dubii privind epuizarea unor concepte prin definiţii pentru ca apoi să-l faci praf pe Tismăneanu (re: calomnie) tocmai cu instrumentele alea şi cu o rea voinţă evidentă.

    Raspuns: pai tocmai, aratandu-le ca ceea ce ei au oferit drept conditii necesare pentru conceptul de, sa zicem, calomnie, nu sunt de fapt. Faptul ca nu putem epuşza un concept prin definitii nu inseamna ca nu putem gasi conditii necesare de aplicabilitate a conceptului. Cam asta fac si eu, si, in general, cei dintre noi care practica o filosofie bazata pe rationamente a priori. Ar fi fost total fara impact sa raspund: „domnilor, vremea definitiilor a trecut”. N-ar fi inteles nimic din ce spun.

    – Nu cred că poţi emite judecăţi din încheietură despre ce se întâmplă în peisajul mioritic. Mi se pare deplasat, de exemplu, să bagi în noroi eforturile unor traducători şi edituri de a aduce câteva cărţi cititorului român, chiar dacă acele eforturi sunt palide.

    Raspuns: nu inteleg. N-am vorbit nimic despre traducatori.

    István Aranyosi

    Octombrie 10, 2009 at 4:46 pm

  6. István, George se referă la pasajul în care spui de ce se traduce cu mare poftă prin România şi Turcia. Se mai traduc şi cărţi ok, deşi nu în ritmul în care ar trebui. Nu mă refer aici doar la cărţile autorilor analitici, care chiar sunt rarităţi în peisajul editorial românesc, ci şi la cărţi importante din istoria filosofiei; nu e rău că s-au tradus anul trecut 3 cărţi ale lui Cusanus, rău e că în 20 de ani nu a apărut o ediţie utilizabilă din Critica Raţiunii Pure. Mai e un fenomen ciudat, se traduc unele cărţi bune la edituri mici, fără distribuţie, care nu ajung unde trebuie (părintele Mortarie îmi spunea ieri de un manual de pragmatică bun, al lui Reboul si Moeschler, tradus la Echinox în Cluj în 2001, dar pe care eu nu l-am văzut în Iaşi).

    Am recitit iar articolul tău, şi m-am uitat şi la Tismăneanu. Omul spune despre pasajul cu calomnia că e „comentariul” său. Nu zice că e o analiză a conceptului, şi nici ca încearcă să-l definească sau să găsească condiţii necesare de aplicabilitate! Ştiu că în alte locuri a cerut filosofilor „analize riguroase ale noţiunilor”, aşa că poate nu are pretenţia că glosa respectivă la ce spune Şora e filosofie? Bine, asta e deja hermeneutica intenţiilor autorului… poate când a scris pasajul nu era în modul „analitic”, ci în modul „hermeneutic”, şi producea o interpretare morală (sau anagogică?) 🙂

    Stefan Ionescu

    Octombrie 11, 2009 at 8:46 pm

    • Am inteles, desigur, ca George se referea la pasajul „cacaturile ce tind a fi traduse…”, insa pasajul vorbeste despre tendinte, ceea ce nu implica un cuantificator universal de tipul celuia prezent in enuntul „tot ce se traduce este cacat”. Dar e drept ca ultima oara am fost intr-o librarie din Romania in august anul trecut. Nu e drept, pe de alta parte, ca „bag în noroi eforturile unor traducători şi edituri de a aduce câteva cărţi cititorului român”; ceea ce spun nu implica asta, sorry!

      In legatura cu a doua chestiune, indiferent de modul in care se afla, hermeneutic sau analitic, faptul ramane ca toate afirmatiile de acolo sunt false. Ia oricare afirmatie de acolo; de exemplu:

      “Pentru calomniator, oricine reuseste este un beneficiar al jocurilor de culise. Succesul este prin definitie dubios si trebuie “demascat””.

      Pur si simplu nu exista nicio legatura logica intre faptul de a calomnia si credinta ca succesul este prin definitie dubios. Cel mult poti sa spui ceva de genul:

      „exista cazuri in care pentru calomniator, oricine reuseste este un …”

      Dar daca spune doar atat, atunci poate la fel sa spuna si ca:

      „exista cazuri in care pentru calomniator, oricine reuseste este un ou fiert”

      Poate vrea sa spuna ca:

      „In majoritatea cazurilor, pentru calomniator, oricine reuseste este un …”.

      Insa atunci sa vina cu datele empirice, din psihologie, care sa confirme asertiunea.

      PS: nu sunt robot, am inteles ironia cu „modul hermeneutic” :))

      István Aranyosi

      Octombrie 11, 2009 at 9:10 pm

      • A, nu era o ironie, încercam să văd dacă pasajul mai poate fi totuşi considerat o încercare de filosofie apelând la o distincţie de metodă. Cineva trebuie să fie avocatul diavolului; eu eram în modul ludic, şi trăgeam în toate direcţiile de principiul îngăduinţei 🙂

        Prima facie enunţurile sunt false, sigur. Dar poate expresiile din poziţia de subiect („calomniatorul”, „calomnia”) pot fi citite şi ca descripţii incomplete (utilizate referenţial) – iar enunţurile exprimă propoziţii singulare despre un anumit personaj pe care V.T. îl indică pentru cei care, din contextul (foarte larg) al discuţiei îl pot identifica (e.g., un anume pamfletar, să spunem, Simonca [?], sau poate altul, „calomniatorul X”), sau despre acte calomnioase particulare („calomnia comisă de X la momentul t în locul s”). În cazul ăsta, e posibil ca unele dintre enunţuri (poate chiar toate) să exprime propoziţii adevărate. Dar, pe de cealaltă parte, dacă pasajul e doar o mulţime de propoziţii singulare de felul ăsta, cam pierde orice relevanţă filosofică. Uff, grea filosofia asta! 🙂

        Stefan Ionescu

        Octombrie 11, 2009 at 10:08 pm

  7. Ştefan, chiar dacă respectivele comentarii ar fi adevărate despre presupusul calomniator, chiar dacă pasajul e scris „hermeneutic”, tot mi se pare că e ceva foarte dubios la mijloc. Asa-zise teme mari ale filosofiei (cum spun/cred ei ca sunt, passons) precum candoarea, ura, calomnia sunt invocate pentru a discredita un anumit personaj şi apoi se pleacă toţi în faţa unor panseuri „exemplare” de 7-8 minute ca să spună că au „backup”. Eu nu văd aici decât un soi de răzbunare fără nici o legătură filosofia (sau cu orice alt domeniu academic, probabil că a invocat filosofia pentru că, din păcate, e mai uşor să eticheteze orice inepţii ca „filosofie”). Nu mai spun cât de „nobilă” şi „înălţătoare” mi se pare practica asta (asta, bineînţeles, dacă „interpretarea” mea e corectă).

    Elena

    Octombrie 12, 2009 at 12:04 am


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: