Calculemus!

Let us calculate.

Cetăţeni

leave a comment »

Alina Mungiu-Pippidi

  • Tratamentul cu cianuri (13 mai)

    Populismul de dreapta, că e greşit să crezi că doar stânga e populistă, face ravagii prin gazete zilele astea că statul e prea mare. Nu: economia noastră privată e prea mică. Sigur că e mai uşor să tai statul decât să stimulezi economia: dar vezi că statul ăsta e greu de tăiat din două motive. Unul, că, fiind un stat clientelar, sunt mai mari şanse să tai pe oricine, dar nu clienţii, să îl dai afară pe suplinitorul de la ţară (în timp ce ţii discursuri că problema educaţiei e lipsa de acces din rural), şi nu pe ambasadorul în Luxemburg, deşi primul e şi mai prost plătit, şi mai folositor ca al doilea. Şi, doi, că deja prin părţile esenţiale statul era subfinanţat.

Cristian Pîrvulescu

  • Statul de nimic (14 mai)

    Totul porneşte de la un acelaşi numitor comun, credinţa în capacitatea pieţei de a se autoregla, de a surmonta singură toate crizele. De aceea, statul şi birocraţia sa trebuie limitate la maximum. Scopul statului nu mai este bunăstarea generală, promisiunea democratică mai veche, ci asigurarea bazelor îmbogăţirii. Dar, în vreme ce democraţia nu a făcut niciodată obiectul vreunei dezbateri publice autentice – şi cu atât mai puţin al vreunei campanii de educaţie civică inteligentă dusă la nivel naţional de către autorităţi, ideile neoliberale privind caracterul natural al pieţei şi cupiditatea intrinsecă a omului au beneficiat de condiţii propice de propagare până într-acolo încât s-au transformat într-un fel de loc comun.

  • Calea dreaptă (2 aprilie)

    O parte a clasei politice româneşti nu şi-a ascuns ostilitatea faţă de noul preşedinte american. Modelul social pe care acesta îl încarna nu era compatibil cu stereotipurile dominate pe la noi. De aceea, până la recenta adoptare a legii privind asigurările de sănătate, Obama era considerat un preşedinte terminat. Acum însă, o dată cu succesul său, „calea cea dreaptă” nu mai este la fel de sigură. În America, preşedintele crede că sindicatele sunt o parte a soluţiei. Şi că democraţia nu este posibilă fără justiţie socială. Dar în România?

Mircea Cărtărescu

  • Râsul la mormânt (14 mai)

    Clasa politică de la noi trebuie odată să înţeleagă că, sub oblăduirea ei, a apărut un stat al nedreptăţii sociale, că impasul în care suntem azi i se datorează în întregime şi că e măcar în interesul ei, dacă nu al ţării, să schimbe starea de fapte. Căci un stat nedrept social şi fără respectul legilor va fi întotdeauna un stat instabil, primitiv, cu o clasă politică ameninţată. Un stat dispreţuit, pe drept cuvânt, de lumea civilizată.

To be continued…

Anunțuri

Written by Stefan Ionescu

Mai 15, 2010 la 3:29 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: