Calculemus!

Let us calculate.

despre proiectul legii învăţământului

leave a comment »

Iniţial, am vrut doar să semnalez discuţiile din Dilema şi Observatorul Cultural pe care le-am parcurs de curând (legături mai jos). Nu sunt singurele, evident, tema a fost destul de sus pe agenda publică în ultima vreme. Am citit ceva mai mult de jumătate din suta de pagini a legii – părţile care m-au interesat mai mult. Sunt mai degrabă dezamăgit.

Să dau repede de-o parte o durere veche: articolul 16 (religia ca materie de trunchi comun) versus dispariţia de la bac a filosofiei, în condiţiile în care articolul 54/1/d vorbeşte de urmărirea „competenţelor axiologice”. Articolul 3/11 (principiul independenţei de ideologii, religii şi doctrine politice) e cumva literă moartă? Passons.

Dincolo de listele de principii, mi se pare că principiul director este suspiciunea faţă de profesori. Mă întreb de ce îşi închipuie iniţiatorii – domnul Funeriu o tot repetă în interviuri – că politicienii din, să zicem, orăşelele României şi părinţii vor lua decizii mai bune pentru şcoli sau că se vor pricepe să evalueze activitatea profesorilor sau conduita lor morală. Eu am făcut şcoala generală şi liceul în astfel de locuri şi cred că deciziile vor fi mai proaste, pentru că, să fiu iertat pentru brutalitate, oamenii care le vor lua vor fi mai proşti.

Sigur că avem mulţi profesori incompetenţi, leneşi, cu probleme psihice şi corupţi – asta se întâmplă când faci din educaţie timp de 20 de ani un social safety net bulversat de legi fanteziste şi subfinanţat continuu. Dar, dacă ar fi să compar alesul local tipic din Urziceni cu profesorul tipic din această mică Atenă, încrederea mea merge fără dubii spre profesor. Acum, nu ştiu să număr locurile în care lumea e mai educată şi responsabilă pe stradă şi la primărie – mă pot gândi totuşi la corelaţii posibile: indicii de sărăcie, şcolarizare, corupţie, şomaj, alcoolism, infracţionalitate, emigrare sezonieră şamd. Ştiu că nu pot pretinde că e mai mult decât o părere – dar nu cred că suntem gata să pasăm anumite responsabilităţi la nivel local la modul ăsta. Nu contest că părinţii sunt interesaţi, evident. Dar când domnul Funeriu ne spune că aceştia se implică, de exemplu, în reducerea traficului de lângă şcoli (legitim, frumos, foarte bine), nu ne dă un argument pentru capacitatea lor de a evalua calităţile didactice sau conduita morală a unui profesor. Un profesor, dacă îşi face treaba, are destule pe cap. Nu e treaba lui să câştige concursuri de popularitate printre onorabilii locului sau să facă lobby la consiliul local. Aşa depolitizăm şcolile? Şi nu este asta – in extremis – o formă de privatizare a şcolilor (interzisă explicit de lege)?

Şi tot aşa depolitizăm şi universităţile, deşi la prima vedere legea pare să facă o cotitură în ceea ce priveşte universitarul. Dacă în preuniversitar şcolile sunt pasate autorităţilor locale, în universitar e vizibilă o tendinţă centralistă. Să spun mai întâi că o motivaţie posibilă o înţeleg. Universităţile româneşti sunt într-o stare proastă. Nu găsesc motive să spun altceva nici printre amintirile de student, nici din experienţa mea de a lucra într-una din ele. Corupţia şi incompetenţa sunt două cauze importante ale situaţiei de fapt. Nu simpatizez cu protestele rectorilor. Universităţile nu sunt domenii feudale, dar rectorii de la noi par să creadă opusul. Inclusiv domnul filosof Marga. Sunt sătul de discursuri de lemn în spatele căror se fac jonglerii financiare, se organizează concursuri trucate pentru posturi şamd. Sunt sătul ca educaţia să fie ultima pe lista de priorităţi, sunt sătul de programe de masterat şi de învăţământ la distanţă create din raţiuni care n-au nici o legătură cu şcoala. Sunt sătul să aud vorbind doar banii şi presiunile politice. Profesorii din fruntea facultăţilor şi universităţilor sunt vinovaţi pentru toate astea.

Cum schimbăm însă starea de lucruri? Punând un Rector Suprem, în persona juridică a Ministerului, să tragă sforile? Caut răul mai mic, Ministerul nu mi-a dat nici un motiv să cred că e mai just şi mai competent decât baronul local. Să dau un exemplu. Ne explică domnul ministru cum se pot tăia toate finanţările (toate!) pentru proiectele unei facultăţi după cum bate vântul politic? Nu e SF – ca şi în ameninţările educatului domn Preşedinte, ştiu. Astfel de ghilotine vin împachetate ca evaluări ale unor organisme centrale ca ARACIS sau CNCSIS. De ce să-l prefer eu pe domnul Funeriu domnului X dacă munca de luni a unor oameni se poate evapora aşa (nu e vorba de mine, ca să fiu limpede)?

În altă ordine de idei, sunt complet de acord că avem nevoie de deschiderea concursurilor, inclusiv pentru poziţiile administrative, şi de evaluare din exterior. Dar încă şi mai multă vulnerabilitate la toanele politice ale Ministerului nu cred că va ajuta universităţile. Legislaţie mai dură, ca să nu mai avem spiru-hareţi şi alte creaturi, da. Dar nu aşa.

Mă tem că nu prin reglementarea procedurilor administrative – în orice formă – vom aduce viaţa universitară între limite decente. Problema e de fond. Sunt prea mulţi oameni de proastă calitate în sistem (până la proba contrarie, nu mă exclud). Sub orice reguli, vor fi tot aşa. Bine ar fi să fie cernuţi în timp şi să nu apară alţii. Patru lucruri sunt esenţiale: să nu se mai dea titluri academice aiurea, să se ţină concursuri pe bune, să avem evaluări după treaba la ore şi publicaţii (nu doar că prostituatele după cât am produs), şi să fie plătite mai echitabil poziţiile entry-level (acum e o prăpastie – venituri foarte mari sus, mai nimic jos).

 OC – scrisoare deschisă

OC – despre masteratul didactic

Dilema – interviu Funeriu

Dilema – articole din tema săptămânii

Anunțuri

Written by George

Mai 16, 2010 la 12:52 am

Publicat în RO

Tagged with

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: