Calculemus!

Let us calculate.

Scurt raspuns lui Andrei Cornea

Un scurt raspuns la articolul d-lui Cornea. Am inceput rapsunsul pe forumul Revistei 22, il redau si il continui aici:

De ce va mirati ca apreciez unele trasaturi ale lui Andrei Plesu? Nu sunt sigur ca ati inteles argumentul meu. S-ar putea ca vina sa fie a mea, desi am formulat argumentul foarte clar, cu premise, reguli de derivare logica, si concluzii. Ca sa clarific. Eu subscriu la premisa principala, care suna asa: “intelectualul se exprima in spatiul public, dincolo de domeniul sau de specializare”. Asta este una dintre acceptiunile notiunii de intelectual critic, public, sau critic social, lider de opinie. Ideea este ca daca este sa ajungi intelectual, atunci ar fi trebuit ca tu sa fi produs ceva mai mult sau mai putin remarcabil in specialitatea ta, astfel incat esti indrituit sa ti se acorde atentia in spatiul public, dincolo de specialitatea ta. Doua exemple: Noam Chomsky si Richard Dawkins. Ambii se exprima in spatiul public in legatura cu probleme care nu tin de specialitatea lor (Chomsky, de exemplu, este un critic al imperialismului american, al politicilor Israelului, al societatii de consum, etc., Dawkins un propovaduitor al ateismului, un critic al bigotismului), dar, mai important, ei au ajuns sa aiba statutul de intelctual public nu pe ochi frumosi, ci pe spatele unor cariere intelectuale stralucitoare in domeniile lor de specialitate. Dawkins este specialist in biologie (de numele sau se leaga ipoteza ca nivelul selectiei darwiniene este cel al genei, introducerea conceptului de mema, ca unitate a evolutiei culturale, introducerea notiunii de fenotip extins, cu aplicabilitate in diverse domeniii unde se poate vorbi despre evolutie sau coevolutie), Chomsky in lingvistica, psihologie si filosofie (ipoteza gramaticii generative, ierarhia Chomsky, anti-behaviorism in stiinta cognitiva, modularitatea mintii). Specialist, domnule Cornea, nu inseamna sa ai o diploma universitara, asa cum sustineti dumneavoastra cand spuneti ca Patapievici este fizician. Daca domnia sa este fizician, atunci doamna Udrea este specialista in drept, iar Elena Basescu este specialista in economie (astea le sunt diplomele). Dupa cum chiar o persoana din anturajul Dilemei Vechi recunostea (fara sa-si dea seama), membri intelectualitatii “de elita” din Romania au cam ars etapele, au devenit voci ale cetatii fara sa fi pus ceva pe masa in termeni de specialitate academica (vezi http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/intelectualii-si-cortina-de-zgomote). D-le Cornea, se pare ca pentru d-voastra a fi specialist este acelasi lucru cu a avea o diploma universitara. Pentru mine nu! Cititi capitolul meu cu atentie, veti gasi referinta la Herbert Simon, de exemplu. Specialist devii dupa multi de ani in care te ocupi de un domeniu-doua. NU prea aveti asa ceva in Romania. Poate Adrian Marino a fost asa ceva –nu stiu, nu am citit decat o singura carte de Marino insa google scholar are o parere foarte buna despre el, deci el da, ar fi meritat sa fie mai in fata. (nota 1)

Am ascultat si interviul cu d-voastra si cu Sorin Adam Matei, pe Hotnews. Spuneti ca volumul “Ochii Beatricei”, al lui H.R. Patapievici, este scris din perspectiva unui fizician, ca este despre spatii non-Euclidiene, si ca nimeni altul decat un fizician precum d-l Patapievici nu ar fi avut indrituirea si cunostintele sa aiba o asemenea abordare asupra lui Dante. Tin sa va anunt ca ideea d-lui Patapievici este preluata, inclusiv metaforele si analogiile, din articolul “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, Journal of the History of Ideas 60.2 (1999) 195-216, scris de William Egginton, acesta din urma preluand si dezvoltand ideea originala de interpretare a lui Dante de la R. Osserman, The Poetry of the Universe (New York, 1995), 112-13). Egginton este departe de a fi un fizician; se ocupa de teorie literara. Ideea insa apare pentru prima oara in Mark Peterson, “Dante and the 3-sphere”, American Journal of Physics – December 1979 – Volume 47, Issue 12, pp. 1031-1035:

“We describe three different methods of visualizing the ”closed universe” S3, and point out language in Dantes Divine Comedy which suggests that he visualized his universe in the same ways, making his universe topologically S3.”

Desigur, d-ul Patapievici ii citeaza pe Egginton si pe ceilalti (deci, nu e chiar un plagiat) insa este greu sa discernem cat din contributia sa este original. “Ochii Beatricei” a castigat premiul uniunii scriitorilor in Romania. Nu s-a gasit nimeni sa citeasca volumul inainte ca el sa se publice, sa vada ca ideea principala este a altcuiva, ca ceea ce a adaugat autorul roman este poate prea putin? Mai mult, textul publicitar la cartea d-lui Patapievici include exact un pasaj despre hipersfera lui Riemann si o imagine (cea cu atingerea propriei cefe prin intinderea mainii in fata, intr-un unvers cu spatiul extrem de curbat) care ii apartin lui Egginton. Cititorul roman ramane, dupa obisnuita publicitate desantata acordata autorului roman genialoid, cu ideea ca Patapievici a avut originala idee de a intepreta imaginile descrise de Dante prin prisma notiunii hipersferei lui Riemann (atat Egginton, cat si Patapievici vorbesc despre hipersfera pur si simplu insa, strict vorbind, notiunea de hipersefera se refera la generalizarea notiunii de sfera la orice numar arbitrar de dimensiuni spatiale euclidiene, nu doar la 4. Cu alte cuvinte, hipersfera lui Riemann este un caz particular de hipersfera, si, mai exact, un model particular, instabil de altfel, al universului in care traim).  Cateva citate comparative din cei doi autori, Patapievici si Egginton:

Patapievici :

« Imaginati-va ca am trai intr-o lume ca o bila mica. Asta ar insemna ca spatiul este curb. Acum, sa presupunem ca eu as intinde mana inainte. Daca sfera lumii noastre ar fi foarte mica, stiti ce s-ar intampla? Mana mea mi-ar atinge ceafa. La rigoare, intr-un univers sferic de dimensiuni suficient de reduse, avand adica o curbura indeajuns de mare, pentru a-mi scarpina ceafa ar trebui sa intind mana in fata.» (text publicitar Humanitas, Ochii Beatricei)

« Imaginati-va ca as trai într-o lume ca o bila mica, altfel spus, ca spatiul ar fi curb si eu as întinde mâna înainte. Daca sfera ar fi foarte mica, stiti ce s-ar întâmpla? Mâna mea mi-ar atinge ceafa. Daca ar fi foarte mica curbura, întinzând mâna m-as scarpina pe ceafa. (…) Modul geometrilor de astazi de a reprezenta cum ar arata aceasta sfera cu suprafata bidimensionala se cheama hipersfera: de fapt, o sfera în patru dimensiuni.» (Conferinta pe care se bazeaza Ochii Beatricei)

Egginton :

“If the sphere were made small enough, you would encounter some bizarre effects, such as continually returning to the same place you just left despite not having changed directions. Or if the sphere were really small, you could scratch your own back by simply stretching your arm out in front of your body. Now imagine that this world is not small but rather immeasurably large and that we are now all inhabitants of this space, a space that has, in fact, three dimensions. The space in which we live is still curved, it is still the surface of a gigantic sphere, but this sphere is no longer a two-dimensional surface. It is rather what mathematics calls a hypersphere, a sphere whose surface is extended in three dimensions.” (Egginton, pagina 196)

Patapievici:

« Imaginati-va cum ar fi daca noi am fi niste fapturi bidimensionale. Am locui pe suprafata unei supe si cineva ar mânca o supa. Cum as vedea eu lingura? Fiind faptura bidimensionala, nu pot sa ies sa vad ca cineva mânânca. Ce vad eu este ca apare un punct, apoi o linie curba care se mareste pâna la diametrul maxim al supei, dupa aceea se micsoreaza si devine iarasi un punct. Dupa care apare din nou un punct si este miscarea inversa. » (Conferinta pe care se bazeaza Ochii Beatricei)

Egginton :

« Imagine that you are a completely flat creature, living happily in your two-dimensional world. As observers we are outside this world, and we can see you milling about with your flat friends, blissfully unaware of the uncharted regions one dimension away on either side of you. Now imagine that this plane is not flat–in the sense of rectilineal–as you might have created it in your mind, but rather is curved; in fact it is a sphere. Assuming that this sphere is large enough, there is no reason that you, an inhabitant of this surface, should be aware of its curvature.”

Patpievici:

« Dar se mai intampla ceva, independent de faptul ca spatiul este sferic ori nu. Ceea ce eu vad atunci cand ma uit drept in fata nu este o situatie contemporana cu mine, ci una care s-a petrecut in trecut: mi-as vedea, daca spatiul ar fi suficient de curbat, ceafa de azi-dimineata, sa zicem, nu ceafa de acum. Atunci cand privim cerul instelat de deasupra noastra noi nu vedem prezentul, ci trecutul situatiilor stelare la care ne uitam: orice privire in adancul cerului este de fapt o privire aruncata in trecut, si anume, cu cat mai departe ne uitam in spatiu, cu atat mai la inceput – spre inceputul timpului – patrundem. La rigoare, limita de vizibilitate a cerului ar trebui sa fie originea universului. » (text publicitar Humanitas, Ochii Beatricei)

Egginton

“As we train our vision on the distant reaches of space, we are also looking back in time, such that the light that has traveled the furthest is also the oldest; and the uniformity we see at the edges of the visible cosmos is the uniformity of the cosmos itself, a relatively short time after its birth.”

Patapievici :

« Nu sustin ca Dante ar fi avut facultatile de geometru ale lui Bernhard Riemann; deloc! » (Conferinta pe care se bazeaza Ochii Beatricei)

Egginton:

“I am not proposing to naively interpret the past in our own image, claiming Dante to be a mathematical genius [End Page 195]”

Patapievici:

“Acest lucru înseamna ca mergând pâna la capat cu cunostintele pe care le avem, universul crestin medieval trebuie sa fie o hipersfera, care are în centrul ei absolut pe Dumnezeu. Cum seamana aceasta cu lumea Big Bang-ului nostru? Foarte bine!”

Egginton

“For Osserman this image is a startlingly accurate rendition of the retro-verse, in which the point of light the poet depicts at the center of the universe–representing, of course, God–coincides perfectly with the Big Bang in contemporary cosmology.” (pagina 198)

Nu mai continui. Cine va mai fi curios (cine are mai mult timp pentru asa ceva) va consulta articolul lui Egginton mai atent, il va compara cu extrem de originalul volum al genialoidului vostru Patapievici si se va racori :)).

Nota 1: desi in afara tarii exista intelectuali romani care au cariere demne de admiratie, unii fiind si intelectuali publici: Aurelian Craiutu, Vladimir Tismaneanu, Virgil Nemoianu, sau Radu J. Bogdan.

Anunțuri

Written by István Aranyosi

Iunie 22, 2010 la 11:02 am

30 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Sa zici „o persoana din anturajul Dilemei Vechi” pentru a evita numele lui Mircea Vasilescu, adica, daca nu ma insel, chiar directorul publicatiei. Cam penibil! Va macina rau, nu? Cum puteti convietui cu o asemenea turpitudine?

    cosmin ungureanu

    Iunie 22, 2010 at 12:50 pm

    • nu am verificat cine este autorul, am vazut doar ca scrie mult la aceea publicatie, deci, este un apropiat al ei. Va rog sa va calmati 🙂

      István Aranyosi

      Iunie 22, 2010 at 1:01 pm

  2. prostii!
    pur si simplu nu va cred (sa faci referire la un articol inseamna sa-l citesti, iar lectura incepe cu numele autorului). Efectiv, nu va pot acorda prezumtia de sinceritate. Sau de buna-credinta.
    Cat priveste acel volum proaspat lansat in jurul caruia se produce acum incordarea de muschi – nu l-am citit inca, nefiind de ceva luni bune in tara (ci cu o bursa doctorala in Germania). Articolele domnului A.Cornea (da, recunosc, e un model pentru mine, la fel ca si cei pe care ii balacariti) si MAI ALES interventiile dumneavoastra de subsol m-au convins ca acea maculatura recent lansata nu merita efortul de a fi parcursa.
    PS Va asigur ca sunt calm.

    cosmin ungureanu

    Iunie 22, 2010 at 1:22 pm

  3. numele l-am citit, bineinteles. ce vroiam sa spun este ca nu stiam cu ce se ocupa, ca este seful publicatiei, etc. am crezut ca va fi clar din context la ce m-am referit.

    in privinta volumului: imi pare foarte rau ca nu-l veti citi. fiecare cititor ne este important 🙂

    István Aranyosi

    Iunie 22, 2010 at 1:28 pm

  4. […] This post was mentioned on Twitter by Sorin Matei Pagini, István Aranyosi. István Aranyosi said: https://calculemus.wordpress.com/2010/06/22/scurt-raspuns-lui-andrei-cornea/ […]

  5. @cosmin ungureanu Cum puteti, la capatul unui articol care aduce acuzatii pe cit de grave pe atit de usor verificabile la adresa unuia dintre cei care reprezinta un model pentru dumneavoastra, sa gasiti drept unic lucru de spus ca a evita nominalizarea lui Mircea Vasilescu este penibil? De asemenea, cum puteti sa recunoasteti public ca articolele domnului A. Cornea si interventiile doar unuia dintre cei 15 autori ai Idolilor sint suficiente pentru a putea desconidera aceasta carte pe care nu ati citit-o si nici nu aveti intenti sao cititi. Daca spuneati ca asteptati pina apare filmul tot ati fi iesit cu obrazul mai curat. La redactarea tezei dumneavoastra sa nu aduceti argumente de genul „n-am citit bibliografia dar mi-a spus cineva in care am mare incredere ca asa stau lucrurile” pentru ca nemtii vor crede ca lucrarea dvs. sufera de grave defecte metodologice. Lasind ironia deoparte, va spun cu toata buna intentie de care sint capabil ca o astfel de afirmatie descalifica chiar si un om care este altfel perfect competent in domeniul lui, cum presupun ca sinteti din moment ce ati obtinut o bursa doctorala in Germania.

    Mihai

    Iunie 23, 2010 at 9:55 am

    • @mihai
      Cred ca veti fi de acord cu mine ca am libertatea de a selecta punctele asupra carora sa am o reactie. Nici nu as fi intervenit daca tonul dispretuitor la adresa unui om si a unei reviste nu m-ar fi iritat. Nu e competenta mea sa arbitrez chestiunea „Ochii Beatricei”. In plus, realmente am obosit sa mai dialoghez in felul acesta; am facut-o in subsolul ultimului articol al lui Andrei Cornea si cred ca e suficient (cu atat mai mult cu cat, din pacate, „forum”-ul romanesc e de cele mai multe ori o hazna.) Ce pot sa spun, daca ma intrebati, este ca realmente nu inteleg la ce acuzatie grava va referiti. In textul de mai sus sunt scoase citate din context (din doua contexte chiar) si juxtapuse. Rezulta automat plagiatul? De unde stiti ca H.R.P. nu a pus note de subsol care sa trimita exact la bibliografia citata de I.A.?
      Nu resping acea carte pe temeiul reactiilor unui autor, ci a trei: nu doar I.A., ci si coordonatorul insusi, S.A.M. si inca unul dintre autori, Michael Shafir. In plus, pentru mine a fost suficient de relevanta „recenzia” lui Andrei Cornea. Nu citesc acea carte si din simplu motiv ca sunt atatea altele mult mai importante decat ea iar timpul meu este limitat. In plus, chiar nu cred in valabilitatea unui demers atat de virulent.
      Si nu va ingrijorati, de teza mea de doctorat ma ocup scrupulos, fara citari contorsionate 🙂

      cosmin ungureanu

      Iunie 25, 2010 at 9:03 am

      • @cosmin

        cititi mai cu atentie: nu am spus ca e plagiat. doar insuficienta originalitate. ba chiar mentionez ca autorii sunt mentionati.

        iar materialele de publicitate la `Ochii..` din care citez sunt de gasit peste tot pe internet. dati o cautare google.

        stiti ca de multe ori un articol la o revista de specialitate este respins pe motiv ca nu adauga mare lucru la ce s-a mai spus? sau ca un manuscris de carte trimis la Oxford University Press trece prin mana a 3-4 referenti din domeniu, si ca daca nu ai adaugat ceva important, cantitativ si calitativ, la ce s-a mai scris, ti se respinge manuscrisul?

        I.A.

        Iunie 25, 2010 at 10:20 am

      • @cosmin ungureanu Aveti, evident, dreptate. Alegerea de a ignora argumentele unei parti si a acorda credit celeilalte parti fara a mai verifica, in virtutea unui atasament – presupun eu – emotional, este in fond o chestiune de libertate.

        Mihai Istrate

        Iunie 28, 2010 at 2:24 pm

        • @mihai istrate
          Formulati foarte precis chestiunea, chiar daca zeflemitor. Intr-adevar, am libertatea sa aleg a ignora argumente de tipul „nu esti recunoscut ca specialist intr-un domeniu, nu ai caderea sa te exprimi in oricare altul”, altfel spus, „daca nu esti validat ca specialist in lactatia ovinelor din emisfera sudica nu ai dreptul sa vorbesti despre cresterea viermilor de matase”. Si mai am libertatea de a ignora un demers viciat din capul locului de visceralitate. Cum altfel as putea explica „argumente” precum „bulibasa” (A.Plesu), „limbist” (H.R.Patapievici) sau „derbedeu” (Alex-Leo Serban). Si cum sa fiu de acord cu fracturi logice de tipul jonctiunii intre „toti sunt nulitati” si „De ce va mirati ca apreciez unele trasaturi ale lui Andrei Plesu?”. Pot admite ca e intr-adevar o tema valabila. Dar nu dezbatuta in halul acesta, in atat de haita. Si, in plus, reiau doua intrebari banala. De ce domnii acestia au impresia ca nu incap pe scena publica? Cum anume sunt ei impiedicati de „paltiniseni” sa se afirme?
          In privinta cartii lui HRP (Ochii Beatricei), ca un contra-argument as putea livra acest link http://www.accademiapontaniana.it/alp/pages/Atti_Pontaniana_2009.pdf catre o analiza recenta (2009), la care, desigur, domnul I.A. nu are acces din lipsa de resurse lingvistice 🙂

          cosmin ungureanu

          Iunie 28, 2010 at 3:54 pm

          • @mihai istrate
            referirile la cartea lui HRP sunt la pp. 107 si urm.

            cosmin ungureanu

            Iunie 28, 2010 at 3:56 pm

          • Nu cred ca ati inteles obiectia la adresa paltinisenilor. Argumente de tipul “nu esti recunoscut ca specialist intr-un domeniu, nu ai caderea sa te exprimi in oricare altul” nu fost aduse niciodata, dupa stiinta mea, de catre autorii Idolilor forului. In volum nu se neaga nicaieri libertatea de expresie a nimanui, dimpotriva. Ce se critica in acest volum este felul in care un anumit tip de intelectual monopolizeaza spatiu public de la noi.
            Si faptul ca intelectualii de acel gen devin astfel singurul model la care are acces publicul. Altfel spus, volumul nu critica dreptul paltinisenilor (si a altora ca ei, caci nu sint de departe singurii vizati) de a publica orice ci mai degraba inexistenta alternativei la ceea ce produc si reprezinta ei.

            Din punctul meu de vedere problema majora in a polemiza cu dvs. este ca nu faceti referinte la textul despre care polemizam ci la reformularea unor parti din textul respectiv apud A. Cornea. Spuneati recent ca nu cititi textul pentru ca nu aveti timp. Cred ca daca ati fi alocat timpul pe care l-ati petrecut documentind contraargumente la argumentele I. Aranyosi citirii fragmentelor gratuite din textele publicate in Idolii forului pe site-ul cartii, am fi economisit mult timp si nu fara folos. Ati mai fi putut constata si ca textele originale sint, contrar a ceea ce lasa sa se creada A. Cornea, lipsite de visceralitate, in orice caz au un ton relativ neutru in comparatie cu replica emotionala a domniei sale care mie mi-a lasat impresia ca se revolta nu impotriva argumentelor ci impotriva demersului in sine. Stiam inca de la liceu ca in cultura romana exista personalitati necriticabile dar credeam ca au murit toate. Oare este posibil sa critici pe cineva in Romania si sa nu fii acuzat de a fi rau-intentionat sau interesat?

            In legatura cu schimburile de replici ale lui I. Aranyosi cu diversi forumisti, ele au capatat intr-adevar o tenta mai putin academica pe final dar trebuie sa recunoasteti ca als si alte xantipe de pe-acolo sint genul care crede ca un strop de mahalagism asumat le confera un sarm teribil. Pentru cineva care nu simte la fel a insista pina in pinzele albe pe un astfel de ton este extrem de agasant. Oricum, tonul discutiilor de pe forum este cit se poate de irelevant pentru tema volumului si, asa cum nu poti dovedi ca o acuzatie este falsa doar pretinzind ca acuzatorul este partinitor (de fapt, nici macar demonstrind asta) tot asa nu poti invalida critica unui model cultural pentru ca unii din opinenti s-au enervat si tipa.

            In ceea ce priveste cele doua intrebari pe care le puneti (si care veti admite sper ca sint in realitate doar una formulata in doua feluri diferite 🙂 ), anume: „De ce domnii acestia au impresia ca nu incap pe scena publica? Cum anume sunt ei impiedicati de “paltiniseni” sa se afirme?” am sa va raspund cu permisiunea dvs. din doua perspective. Mai intii din perspectiva autorilor cartii, asa cum am inteles-o eu, desigur. „Domnii acestia” sint preocupati de faptul ca intelectualii publici fiind „la butoane” cum se spune (la Humanitas, Ministerul Culturii, al Educatiei si Cercetarii, la ICR, la TVR, in presa scrisa) au tendinta naturala sa propage modelul pe care il reprezinta si care este in comparatie cu alte modele culturale desuet, chiar retrograd, si fara viziune pentru ca nu raspunde in nici un fel problemelor actuale ale societatii noastre chiar cind tipa in gura mare ca tocmai cu asta se ocupa. Problema nu e dreptul lor la opinie ci faptul ca acest cvasi-monopol pe care il au asupra vietii culturale publice contribuie la mentinerea intregii societatii intr-o stare de inadecvare la regulile acelei parti a lumii in care ne-am dori sa ne integram. Iar acum, din a doua perspectiva, a mea personala o sa va raspund relatind o intimplare care sigur l-ar interesa si pe Sorin Adam Matei :)). Acum vreun an si jumatate am vrut sa pun mina pe Boierii mintii, despre care auzisem ca ar contine un eseu despre liberalismul romanesc, atentie! fara sa fi auzit in viata mea de Sorin Adam Matei sau de critica lui la adresa grupurilor de prestigiu. Ca orice tinar cu preocupari intelectuale care cauta o carte am intrat in primul Humanitas care mi-a iesit in cale. S-a intimplat sa fie cel mare de pe Calea Victoriei. Dupa ce am cautat o vreme fara succes printre rafturi am mers la tejghea sa intreb o vinzatoare. Am dat peste una mai tinara care auzind ce vreau a chemat-o pe doamna aceea incredibila care stie din cap toate titlurile si autorii cartilor pe care le-a avut in gestiune in ultimii 15 ani, cu tot cu editura si anul aparitiei. I-am spus ce vreau, s-a uitat la mine usor amuzata si mi-a spus dind din cap „Nuuuu, nu tinem Boierii mintii, va dati seama ca la noi….. Incercati la Libraria Eminescu.” Mare dreptate avea, am gasit-o la Libraria Eminescu. Si citind-o am inteles si ce insemna acel „va dati seama ca la noi…” Sper ca v-am raspuns la intrebare.

            Ca sa nu credeti ca am ales sa ignor contraargumentul dvs. referitor la articolul care a provocat acest schimb de replici intre noi voi marturisi de la inceput ca din lipsa de resurse lingvistice n-am prins deloc sensul referintei dvs.

            Mihai Istrate

            Iunie 29, 2010 at 1:30 pm

          • Imi ce scuze pentru „sa nu fii” in loc de „sa nu fi”. Am gresit.

            Mihai Istrate

            Iunie 29, 2010 at 1:34 pm

          • Dle Ungureanu, eu am resursele lingvistice sa citesc articolul semnalat mai sus. Autorul respectiv semnaleaza cartea lui HRP, fara sa faca o recenzie sau ceva asemanator. Mie mi se pare destul de neutru tonul; da, ok, a o contributie, e o viziune asupra lui Dante din perspectiva fizicianului, dar nu zice niciunde ca e groundbreaking in studiile dantesti. Ca sa intelegeti, nu ii caut nod in papura lui HRP. Mai am si alte resurse, pe care poate dvs nu le aveti: sunt medievist. Nu sunt un specialist in Dante, dar pot judeca asemenea chestiuni din pt de vedere al omului care e suficient de familiar cu evul mediu cat sa poata discuta sau preda in domeniu. Am facut un mic efort sa caut Ochii Beatricei in bibliografiile pe ev mediu, e.g. Medioevo latino sau IMB (International Medieval Bibliography). Nu am gasit nicio referinta. Ce vreau sa va spun este ca nu are prea mare importanta faptul ca aceasta cartulie este mentionata de un italian, care, dupa mintea unora nu poate fi decat o autoritate unquestionable fiind din ‘tara lui Dante’. O fi interesanta, nu pot spune, ca nu am citit_o, dar nici nu am de gand sa o declar o valoare doar fiindca un scholar din Italia scrie 2 pagini despre ea. Poate o voi citi, de curiozitate, dar am sa ma uit intait si intai la ce surse a folosit HRP, editii de texte, surse secundare, metodologie, etc. Lucrurile astea sunt f importante, arata cat de serios si de reliable e un studiu. Ca nu spuneti ca sunt injusta, ii acord the benefit of doubt lui HRP (yes, yes, I dare!). Daca resp. cartulie nu are pretentii de contributie la lumea academica, ceea ce poate fi adevarat, si este scrisa pt un public laic educat, atunci, nimeni nu are dreptul sa fie prea aspru cu ea. Dar repet, ramane de vazut ce intentii si pretentii a avut autorul ei, ie HRP. In fine, pointul meu este ca unii dintre noi am invatat ca orice autoritate, oricat de respectata si de prestigioasa este, poate fi criticata, ca nu putem sa ne supunem orbeste nicicareia doar pt ca are o reputatie buna. Sunt scholars (scuze, dar nu gasesc in romana un cuvant la fel de neutru si n_am chef sa traduc ‘savant’) superstaruri in domeniul lor si nu au nicio problema sa fie criticati chiar si de studentii lor. Oamenii stiu ca nu stiu totul, ca sunt mii de lucruri care le scaopa, etc. Deci, faptul ca X are ‘opera’, cum zicea un habotnic pe forumul 22, nu inseamna ca nu poate fi criticat chiar si de oamenii care sunt la inceputul carierei.

            Ancilla

            Iunie 29, 2010 at 6:38 pm

  6. Lightman, profesorul citat de Vasilescu in Dilema ca intelectual universal de prestigiu American este in primul rand un fizician dedicat si recunoscut. Are doctorat si endowed chair. (Vasilescu nu pare sa inteleaga ca functia de Adjunct e un onorific cross-disciplinar). Deci, multidisciplinariate, nu enciclopedism vulgarizator.

    Sorin Adam Matei

    Iunie 23, 2010 at 11:48 pm

  7. Recunosc inca de la inceput ca nu am citit cartea – desi doresc sa o citesc (in definitiv, nu vad cum poti critica o carte pe care nu ai citit-o). Cu prima ocazie cind ajung in ‘rumeinia’, voi pune mina pe ea. Insa multul zgomot pentru nimic iscat in jurul articolului domnului Cornea imi ridica doua intrebari.
    Prima intrebare este una profund retorica si vizeaza gradele celsius ale discutiilor nascute. Nu ascund ca ma lasa rece orice dezbatere din zona ‘culturii romanesti’ (si nu o spun cu superioritate, doar cu lehamite). Ma intreb insa – si il intreb pe Istvan: ‘cui prodest’? Exista, cred eu, o diferenta intre modurile de distributie ale datoriilor si drepturilor celor implicati in dezbatere: cei care au plecat si nu au de gind sa se intoarca, sa se ‘sacrifice’ (sic!) incercind sa ridice cultura romaneasca pe noi si inalte culmi de civilizatie si progres, nu isi prea pot justifica indrituirea strict morala de a critica (eu insumi ma numar printre aceste persoane!). Invers, cei care au ramas, nu prea au dreptul de a se plinge: merita ceea ce au si ceea ce au acceptat. Nu am vazut niciodata o greva a studentilor in care sa se ceara o mai mare rigurozitate in notare, sau aducerea unor profesori seriosi, cu o cariera academica solida si, evident, cu articole ISI.
    A doua intrebare este una mai curind conceptuala. As dori sa-l intreb pe Istvan exact ce intelege prin ‘intelectual’ si ce conditii cere intelectualului pentru a vorbi legitim in spatiul public. Daca aceste lucruri au fost deja spuse in carte imi cer scuze – dupa cum am spus, nu am citit-o inca. Din discutiile de pina acum, am inteles doar ca un intelectual veritabil este un om specialist in domeniul sau (Istvan da exemple doar de profesori universitari, ceea ce mi se pare ca limiteaza mult conceptul de ‘intelectual’). Mai departe, doar un asemenea intelectual veritabil ar avea legitimitate sa vorbeasca in spatiul public.
    As avea trei probleme cu aceasta viziune (imi pare rau ca ramin la nivel conceptual – insa, inca o data, situatia culturala din Romania imi face lehamite).
    Prima problema: as face o diferenta intre un ‘specialist’ si un ‘intelectual’, o diferenta pe care Istvan pare sa nu o faca. E drept, in viziunea mea ma bazez pe doua opinii strict subiective: (a) inteleg prin ‘intelectual’ un om care detine un bagaj de cunostinte mult mai vast decit aria sa de expertiza (un chimist cu articole ISI este, astfel, un specialist, poate geniu in domeniul lui, dar nu intelectual daca nu a auzit de Bach, ca sa dau un exemplu stupid dar relevant); (b) inteleg prin ‘intelectual’ un om care adauga ariei sale de expertiza si excelentei sale in acest domeniu o atitudine morala specifica. Un om care nu face acest lucru este doar un specialist, un geniu, dar nu ‘intelectual’ (si aici, ei bine da, am avea foarte mult de criticat la intelectualii romani, precum domnul Patapievici (‘the latest’, daca pot spune asa), dar inclusiv la unii mentionati de Istvan, precum domnul Tismaneanu). Repet, este o viziune pur subiectiva si nici nu pretind ca ar fi cea mai buna dintre cele posibile.
    A doua neclaritate pe care o am in privinta viziunii lui Istvan asupra intelectualului este aceasta trimitere la articolele ISI ca marca a excelentei academice (si deci intelectuale), care la rindul ei e presupusa a conferi legitimitate intelectualului in discursul sau public. Ma intreb insa, in acest caz, de ce un avocat, un poet, un actor, un scriitor nu ar fi intelectuali (si, deci, nu ar avea legitimitate in spatiul public)? Doina Cornea a scris vreun articol ISI, sau a fost o specialista in domeniul ei? Sau poate nu a fost o intelectuala? In definitiv, putem spune foarte bine ca Plesu nu scrie filosofie, ci literatura. Din punctul meu de vedere, chiar scrie literatura buna (nu glumesc). De ce nu ar fi deci un intelectual? De ce nu ar vorbi legitim in spatiul public? Mircea Cartarescu nu este intelectual doar pentru ca nu are articole ISI?
    A treia problema: daca acceptam ca doar cei care si-au facut un nume in domeniul lor prin publicatii in reviste ISI au drept de cuvint in spatiul public, atunci ar trebui sa facem totusi o deosebire intre specialisti, nu-i asa? Un specialist in political science sau in sociologie ar avea totusi o legitimitate mai mare sa se pronunte in chestiuni publice decit un biolog, sau un fizician (altfel, ar trebui sa acceptam ca un political scientist se pote exprima in mod legitim in chestiuni de biologie sau fizica doar pentru ca are un nume in political science). Iar daca imi este permis sa exagerez putin: la nivel filosofic, perspectiva lui Wittgenstein asupra moralei (atita cit o fi) ar trebui desconsiderata doar pentru ca omul nu a publicat niciodata in prestigioasa ‘Ethics’?
    Nu vreau sa fiu inteles gresit. In mare parte sint de acord cu Istvan: si eu sint furios ca acesti ‘mari intelectuali’ ai ‘rumeiniei’ nu au facut ceea ce puteau sa faca (Dumnezeule, seamana exact cu politicienii aici!), si anume promovarea valorilor in mediul academic, o mai mare deschidere fata de ce se intimpla in Occident (ok, in afara de Franta); si pe mine ma intristeaza ca ne lipsesc traduceri importante din David Hume, John Locke – sau, revenind la zilele noastre, din John Rawls, Jeremy Waldron sau Ronal Dworkin (ok, ultimului i s-a tradus o carte la o editura din Republica Moldova, girata chiar de CEU PRESS!!!!). Nu inteleg de ce domnul Liiceanu, prin Humanitas, nu a propus o serie de filosofie analitica; nu inteleg de ce nu a promovat in universitate oameni cu articole ISI (ca doar si hermeneutica si metafizica au revistele lor acreditate ISI!!!!).
    Totusi, conceptul de ‘intelectual’ cu care lucreaza Istvan e putin cam restrins. Eu personal stiu intelectuali in Romania care nu au articole ISI. Ce-i drept, nici nu prea apar in spatiul public.
    Probabil ca, de fapt, asta e problema: Istvan e nemultumit ca unii intelectuali din spatiul public nu sint specialisti recunoscuti in domeniul lor (si nu ca ei nu ar fi ‘intelectuali’). Dar in cazul asta ar trebui sa-l consideram pe Habermas in perioada sa continentala si hermeneutica un non-intelectual, apoi imediat ce a marsat pe filosofie analitica (political philosophy and theory) si a inceput sa publice in reviste ISI a devenit brusc intelectual 🙂 Ce sa mai vorbesc de oameni ca Levinas (poate chiar Gadamer?), care sigur nu pot rivni la titlul de intelectuali (sau macar la dreptul de a vorbi in mod legitim in spatiul public) in viziunea lui Istvan…
    Si in final, o sugestie pentru toti: de ceva timp am inteles ca, incruntindu-ma mai putin, fiind mai detasat, inteleg mai mult. Va urez tuturor sa aveti experienta asta!

    andruska

    Iunie 26, 2010 at 12:07 am

    • Salut, Andrei

      foarte bune observatii. Ar trebui sa dau un raspuns lung si elaborat, dar nu prea am timp zilele astea. Voi spune un singur lucru. Cred ca daca as avea ocazia sa scriu o versiune revizuita a capitolului, nu as folosi neaparat expresia „dincolo de aria de specializare”, ci „dincolo de aria de excelenta”. Asta pentru tipul de intelectual public de elita. In aria de excelenta ar intra nu doar activitatea academica, dar si activitatea rtistica in cazul artistilor.

      Problema astfel clarificata ar fi atunci ca superstarurile carora li se aplica eticheta de „filosof”, nu au de fapt filosofia drept o arie de excelenta.

      Apropo: Gadamer are nu mai putin de 79 articole ISI, in reviste foarte bune precum Continental Philosophy Review, Monist, Hegel-Studien, Revue Internatonale de Philosophie, Revue de Metaphysique etde Morale. Levinas are 38, in aceleasi reviste sau similare.

      Habermas are nu mai putin de 130 de articole ISI, dintre care mai mult de 50 inainte de 1990 (ca sa luam un an arbitrar –nu cunosc perioadele de gandire ale lui Habermas).

      István Aranyosi

      Iunie 26, 2010 at 5:48 am

      • Ca un fapt divers: Quine, filosoful analitic prin excelenta, are 45 de articole ISI. In acelasi timp, majoritatea filosofilor continentali cunoscuti si nu prea vechi (adica nu de dinaintea ISI) au mai multe. Deci diviziunile ISI/nonISI si Analitic/Continental sunt cvasi-ortogonale.

        István Aranyosi

        Iunie 26, 2010 at 6:01 am

  8. Ok, inteleg lipsa de timp si iti urez succes! Asteptam vesti intr-o luna!
    De unde poti lua informatiile astea numerologice? Tare sint curios si eu.
    Pe de alta parte, daca introduci ‘aria de excelenta’ atunci risti sa nu mai ai un criteriu riguros. Caramitru (PNTCD) este vedeta in aria sa de excelenta? Probabil. Mircea Diaconu (PNL)? Sa zicem. Daca ne luam dupa popularitate, unii au mai spus ca-l vor pe Florin Piersic presedinte… 🙂

    Andruska

    Iunie 26, 2010 at 7:24 am

    • Mersi! Tocmai ma lupt cu o prezentare powerpoint pentru urmatoarele comunicari pe care le voi avea, care are acum 100 de slide-uri, si trebuşe sa reduc numarul la vreo 35-40, ca fie cat de cat digestibil da catre public. Nu sunt un fan al powerpoint, dar inteleg ca e la moda 🙂

      In legatura cu numereologia: isiknowledge.com are datele (e nevoie de abonament. probabil, cam toate universitatile au abonament)

      Piersic etc., ma voi gandi. E greu de spus. Sunt unele domenii artistice mai strans legate de vernacular, de aceea nu putem aplica anumite criterii „across the board”.

      István Aranyosi

      Iunie 26, 2010 at 7:54 am

  9. Iertata-mi fie revenirea, Istvan! Totusi anumite ginduri nu-mi dau pace. Iata inca o intrebare pentru cind vei avea timp sa o rumegi, sau pentru o eventuala reeditare a articolului/cartii: in ce masura cerintele tale pot fi acceptabile moral din punct de vedere democratic?
    Dupa cum probabil vei fi de acord cu mine, democratia nu este doar un mecanism de decizie politica prin agregarea voturilor, ci si un principiu moral, al egalitatii cetatenilor (fiecare are un vot si nu mai mult decit unul; fiecare cetatean are dreptul de a alege si de a fi ales). Din punct de vedere democratic (si cu atit mai mult din punctul de vedere al democratiei deliberative) este necesar ca fiecare voce sa fie auzita si ca fiecare opinie sa fie ascultata, indiferent de cine o propune. Mai mult, in republicanism, de pilda, participarea fiecarui cetatean la viata cetatii este o datorie civica (nu doar un drept). Nici in democratie, nici in republicanism (si cu atit mai putin in liberalism) aceste drepturi si/sau datorii in legatura cu viata publica si spatiul public nu sint conditionate de o anumita calificare (cu atit mai putin de un anumit grad de excelenta!!!) in propriul domeniu de activitate al fiecarui cetatean.
    In concluzie, chiar daca teza ta nu cere impunerea unor bariele legale, ci doar morale participarii in viata publica a intelectualilor lipsiti de excelenta in domeniul lor, un asemenea principiu (elitist) ar putea fi interpretat ca fiind nu doar anti-republican – ceea ce nu ar fi tocmai o problema – 🙂 dar in acelasi timp profund anti-democratic.

    andruska

    Iunie 28, 2010 at 6:20 am

    • Nu pun deloc problema ca cineva n-ar avea legitimitate (morala si legala) de a participa la dezbaterea publica. De fapt, personal, sunt un adept al democratiei deliberative (augmentata cu putin elitism la nivelul selectiei de cadre eligibile pentru a candida la functii politice – aici sunt cu Platon din Legile (nu Republica, care e prea elitista si nedemocratica) –stiu suna iconoclast si utopic, dar asta cred eu. De exemplu, examen foarte dur pt. ca cineva sa poata visa a deveni membru al Parlamentului, pe urma vot democratic al populatiei data fiind multimea de candidati care au trecut examenul).

      Ce spun e este ca daca e sa pui eticheta de intelectual cuiva, atunci acea persoana ar trebui sa aiba o arie de excelenta. Pe urma, excelenta admite grade, astfel ca si notiunea de intelectual va admite grade. Intelectualul de elita va trebui sa fie considerat cineva cu un mare grad de excelenta (academica sau artistica).

      Democratia deliberativa nu va suferi, mai ales ca intelectualitatea este o mica minoritate in multimea actorilor implicati in discutii si deliberare. Altii sunt: activistii ONG, sindicalisti, chiar oameni neafiliati institutional, asociatii de locatari, si altele de tipul asta. Intelectualii ar fi poate 10-15 procente din societatea civila.

      István Aranyosi

      Iunie 29, 2010 at 7:45 am

  10. […] urma cu doi ani am raspuns pe blogul Calculemus unui atac importiva mea, cauzat de publicarea capitolului meu din volumul Idolii […]

  11. […] urma cu doi ani am raspuns pe blogul Calculemus unui atac importiva mea, cauzat de publicarea capitolului meu din volumul Idolii […]


Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: