Calculemus!

Let us calculate.

Archive for the ‘Blah’ Category

Cum ajungi copil de mingi

Vad ca Andrei Cornea a devenit un fel de copil de mingi al lui Liiceanu & and the sinister „intellectual” company. Dupa ca s-a gasit sa atace, cu argumente foarte slabutze si cateodata chiar absurde (gen „Patapievici e fizician”; cam care o fi conceptul de FIZICIAN cu care lucreaza dl. Cornea?), –vezi aici si aici– articolul meu din Idolii Forului depsre nulitatile „filosofice” patente din tzarisoara noastra , acum se gaseste din nou in ipostaza de a-l apara pe editorul (si nimic mai mult) Gabriel Liiceanu de lupul cel rau: Caius Dobrescu. Parca Cornea (scuze pentru cacofonie) mi se parea, cu ceva ani in urma, omul ceva mai acceptabil din gasca sinistra de „oieri ai mintii” de pe langa Humanitas. Ca nu pare nici ahtiat dupa functii (ca Avramescu, Patapievici, Baconsky, Pleşu), nici hamesit dupa bunuri materiale (a la Liiceanu). Dar viata merge inainte 🙂

Written by István Aranyosi

Octombrie 13, 2010 at 5:30 pm

219, duodi, Vendémiaire, décade 1: le Directoire décrète

with 2 comments

O^O

Written by George

Septembrie 24, 2010 at 1:13 pm

Publicat în Blah

Tagged with , ,

Scurt raspuns lui Andrei Cornea

Un scurt raspuns la articolul d-lui Cornea. Am inceput rapsunsul pe forumul Revistei 22, il redau si il continui aici:

De ce va mirati ca apreciez unele trasaturi ale lui Andrei Plesu? Nu sunt sigur ca ati inteles argumentul meu. S-ar putea ca vina sa fie a mea, desi am formulat argumentul foarte clar, cu premise, reguli de derivare logica, si concluzii. Ca sa clarific. Eu subscriu la premisa principala, care suna asa: “intelectualul se exprima in spatiul public, dincolo de domeniul sau de specializare”. Asta este una dintre acceptiunile notiunii de intelectual critic, public, sau critic social, lider de opinie. Ideea este ca daca este sa ajungi intelectual, atunci ar fi trebuit ca tu sa fi produs ceva mai mult sau mai putin remarcabil in specialitatea ta, astfel incat esti indrituit sa ti se acorde atentia in spatiul public, dincolo de specialitatea ta. Doua exemple: Noam Chomsky si Richard Dawkins. Ambii se exprima in spatiul public in legatura cu probleme care nu tin de specialitatea lor (Chomsky, de exemplu, este un critic al imperialismului american, al politicilor Israelului, al societatii de consum, etc., Dawkins un propovaduitor al ateismului, un critic al bigotismului), dar, mai important, ei au ajuns sa aiba statutul de intelctual public nu pe ochi frumosi, ci pe spatele unor cariere intelectuale stralucitoare in domeniile lor de specialitate. Dawkins este specialist in biologie (de numele sau se leaga ipoteza ca nivelul selectiei darwiniene este cel al genei, introducerea conceptului de mema, ca unitate a evolutiei culturale, introducerea notiunii de fenotip extins, cu aplicabilitate in diverse domeniii unde se poate vorbi despre evolutie sau coevolutie), Chomsky in lingvistica, psihologie si filosofie (ipoteza gramaticii generative, ierarhia Chomsky, anti-behaviorism in stiinta cognitiva, modularitatea mintii). Specialist, domnule Cornea, nu inseamna sa ai o diploma universitara, asa cum sustineti dumneavoastra cand spuneti ca Patapievici este fizician. Daca domnia sa este fizician, atunci doamna Udrea este specialista in drept, iar Elena Basescu este specialista in economie (astea le sunt diplomele). Dupa cum chiar o persoana din anturajul Dilemei Vechi recunostea (fara sa-si dea seama), membri intelectualitatii “de elita” din Romania au cam ars etapele, au devenit voci ale cetatii fara sa fi pus ceva pe masa in termeni de specialitate academica (vezi http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/intelectualii-si-cortina-de-zgomote). D-le Cornea, se pare ca pentru d-voastra a fi specialist este acelasi lucru cu a avea o diploma universitara. Pentru mine nu! Cititi capitolul meu cu atentie, veti gasi referinta la Herbert Simon, de exemplu. Specialist devii dupa multi de ani in care te ocupi de un domeniu-doua. NU prea aveti asa ceva in Romania. Poate Adrian Marino a fost asa ceva –nu stiu, nu am citit decat o singura carte de Marino insa google scholar are o parere foarte buna despre el, deci el da, ar fi meritat sa fie mai in fata. (nota 1)

Am ascultat si interviul cu d-voastra si cu Sorin Adam Matei, pe Hotnews. Spuneti ca volumul “Ochii Beatricei”, al lui H.R. Patapievici, este scris din perspectiva unui fizician, ca este despre spatii non-Euclidiene, si ca nimeni altul decat un fizician precum d-l Patapievici nu ar fi avut indrituirea si cunostintele sa aiba o asemenea abordare asupra lui Dante. Tin sa va anunt ca ideea d-lui Patapievici este preluata, inclusiv metaforele si analogiile, din articolul “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, Journal of the History of Ideas 60.2 (1999) 195-216, scris de William Egginton, acesta din urma preluand si dezvoltand ideea originala de interpretare a lui Dante de la R. Osserman, The Poetry of the Universe (New York, 1995), 112-13). Egginton este departe de a fi un fizician; se ocupa de teorie literara. Ideea insa apare pentru prima oara in Mark Peterson, “Dante and the 3-sphere”, American Journal of Physics – December 1979 – Volume 47, Issue 12, pp. 1031-1035:

“We describe three different methods of visualizing the ”closed universe” S3, and point out language in Dantes Divine Comedy which suggests that he visualized his universe in the same ways, making his universe topologically S3.”

Desigur, d-ul Patapievici ii citeaza pe Egginton si pe ceilalti (deci, nu e chiar un plagiat) insa este greu sa discernem cat din contributia sa este original. “Ochii Beatricei” a castigat premiul uniunii scriitorilor in Romania. Nu s-a gasit nimeni sa citeasca volumul inainte ca el sa se publice, sa vada ca ideea principala este a altcuiva, ca ceea ce a adaugat autorul roman este poate prea putin? Mai mult, textul publicitar la cartea d-lui Patapievici include exact un pasaj despre hipersfera lui Riemann si o imagine (cea cu atingerea propriei cefe prin intinderea mainii in fata, intr-un unvers cu spatiul extrem de curbat) care ii apartin lui Egginton. Cititorul roman ramane, dupa obisnuita publicitate desantata acordata autorului roman genialoid, cu ideea ca Patapievici a avut originala idee de a intepreta imaginile descrise de Dante prin prisma notiunii hipersferei lui Riemann (atat Egginton, cat si Patapievici vorbesc despre hipersfera pur si simplu insa, strict vorbind, notiunea de hipersefera se refera la generalizarea notiunii de sfera la orice numar arbitrar de dimensiuni spatiale euclidiene, nu doar la 4. Cu alte cuvinte, hipersfera lui Riemann este un caz particular de hipersfera, si, mai exact, un model particular, instabil de altfel, al universului in care traim).  Cateva citate comparative din cei doi autori, Patapievici si Egginton:

Patapievici :

« Imaginati-va ca am trai intr-o lume ca o bila mica. Asta ar insemna ca spatiul este curb. Acum, sa presupunem ca eu as intinde mana inainte. Daca sfera lumii noastre ar fi foarte mica, stiti ce s-ar intampla? Mana mea mi-ar atinge ceafa. La rigoare, intr-un univers sferic de dimensiuni suficient de reduse, avand adica o curbura indeajuns de mare, pentru a-mi scarpina ceafa ar trebui sa intind mana in fata.» (text publicitar Humanitas, Ochii Beatricei)

« Imaginati-va ca as trai într-o lume ca o bila mica, altfel spus, ca spatiul ar fi curb si eu as întinde mâna înainte. Daca sfera ar fi foarte mica, stiti ce s-ar întâmpla? Mâna mea mi-ar atinge ceafa. Daca ar fi foarte mica curbura, întinzând mâna m-as scarpina pe ceafa. (…) Modul geometrilor de astazi de a reprezenta cum ar arata aceasta sfera cu suprafata bidimensionala se cheama hipersfera: de fapt, o sfera în patru dimensiuni.» (Conferinta pe care se bazeaza Ochii Beatricei)

Egginton :

“If the sphere were made small enough, you would encounter some bizarre effects, such as continually returning to the same place you just left despite not having changed directions. Or if the sphere were really small, you could scratch your own back by simply stretching your arm out in front of your body. Now imagine that this world is not small but rather immeasurably large and that we are now all inhabitants of this space, a space that has, in fact, three dimensions. The space in which we live is still curved, it is still the surface of a gigantic sphere, but this sphere is no longer a two-dimensional surface. It is rather what mathematics calls a hypersphere, a sphere whose surface is extended in three dimensions.” (Egginton, pagina 196)

Patapievici:

« Imaginati-va cum ar fi daca noi am fi niste fapturi bidimensionale. Am locui pe suprafata unei supe si cineva ar mânca o supa. Cum as vedea eu lingura? Fiind faptura bidimensionala, nu pot sa ies sa vad ca cineva mânânca. Ce vad eu este ca apare un punct, apoi o linie curba care se mareste pâna la diametrul maxim al supei, dupa aceea se micsoreaza si devine iarasi un punct. Dupa care apare din nou un punct si este miscarea inversa. » (Conferinta pe care se bazeaza Ochii Beatricei)

Egginton :

« Imagine that you are a completely flat creature, living happily in your two-dimensional world. As observers we are outside this world, and we can see you milling about with your flat friends, blissfully unaware of the uncharted regions one dimension away on either side of you. Now imagine that this plane is not flat–in the sense of rectilineal–as you might have created it in your mind, but rather is curved; in fact it is a sphere. Assuming that this sphere is large enough, there is no reason that you, an inhabitant of this surface, should be aware of its curvature.”

Patpievici:

« Dar se mai intampla ceva, independent de faptul ca spatiul este sferic ori nu. Ceea ce eu vad atunci cand ma uit drept in fata nu este o situatie contemporana cu mine, ci una care s-a petrecut in trecut: mi-as vedea, daca spatiul ar fi suficient de curbat, ceafa de azi-dimineata, sa zicem, nu ceafa de acum. Atunci cand privim cerul instelat de deasupra noastra noi nu vedem prezentul, ci trecutul situatiilor stelare la care ne uitam: orice privire in adancul cerului este de fapt o privire aruncata in trecut, si anume, cu cat mai departe ne uitam in spatiu, cu atat mai la inceput – spre inceputul timpului – patrundem. La rigoare, limita de vizibilitate a cerului ar trebui sa fie originea universului. » (text publicitar Humanitas, Ochii Beatricei)

Egginton

“As we train our vision on the distant reaches of space, we are also looking back in time, such that the light that has traveled the furthest is also the oldest; and the uniformity we see at the edges of the visible cosmos is the uniformity of the cosmos itself, a relatively short time after its birth.”

Patapievici :

« Nu sustin ca Dante ar fi avut facultatile de geometru ale lui Bernhard Riemann; deloc! » (Conferinta pe care se bazeaza Ochii Beatricei)

Egginton:

“I am not proposing to naively interpret the past in our own image, claiming Dante to be a mathematical genius [End Page 195]”

Patapievici:

“Acest lucru înseamna ca mergând pâna la capat cu cunostintele pe care le avem, universul crestin medieval trebuie sa fie o hipersfera, care are în centrul ei absolut pe Dumnezeu. Cum seamana aceasta cu lumea Big Bang-ului nostru? Foarte bine!”

Egginton

“For Osserman this image is a startlingly accurate rendition of the retro-verse, in which the point of light the poet depicts at the center of the universe–representing, of course, God–coincides perfectly with the Big Bang in contemporary cosmology.” (pagina 198)

Nu mai continui. Cine va mai fi curios (cine are mai mult timp pentru asa ceva) va consulta articolul lui Egginton mai atent, il va compara cu extrem de originalul volum al genialoidului vostru Patapievici si se va racori :)).

Nota 1: desi in afara tarii exista intelectuali romani care au cariere demne de admiratie, unii fiind si intelectuali publici: Aurelian Craiutu, Vladimir Tismaneanu, Virgil Nemoianu, sau Radu J. Bogdan.

Written by István Aranyosi

Iunie 22, 2010 at 11:02 am

şansonetă la zidul Cotroceniului

with 3 comments

Reforma statului are acum propria melodie.

Citește restul acestei intrări »

Written by George

Mai 25, 2010 at 2:47 am

Publicat în Blah, RO

Tagged with ,

Fabulă

leave a comment »

Doi fraţi gândaci, sătui de greutăţile vieţii la fermă, se hotărăsc să plece la oraş, şi cu prima ocazie se caţără pe oiştea unei căruţe. La un dâmb însă cad amândoi în marginea drumului – unul într-o balegă mare şi aburindă, altul într-o groapă uscată şi nisipoasă. Multe zile la rând al doilea frate-gândac se chinuie să iasă; suferă de foame şi de sete iar pereţii se surpă mereu, aşa că orice-ar face se trezeşte iar în fundul gropii. Când reuşeşte, slab ca vai de el, cu carapacea prăfuită şi plină de găuri, cu antenele zdrenţuite, dă cu ochii de frate-său, călare pe balegă – gras şi frumos, cu carapacea lucioasă şi antenele în vânt.

– Frate! Cum ai reuşit să ajungi aşa de bine, când eu abia am reuşit să scap cu viaţă?! spune printre lacrimi al doilea frate.
Citește restul acestei intrări »

yes we could

with 2 comments

Spre sfârşitul acestui an flota de vehicule orbitale („navetele spaţiale”) a Statelor Unite va fi retrasă. Atlantis s-a decuplat azi de Staţia Spaţială Internaţională şi a început manevrele pentru ultima sa revenire pe Pământ. Celelalte două vehicule operaţionale – Discovery şi Endeavour – mai au fiecare câte un zbor programat. Ce urmează nu este foarte clar. Ruşii vor asigura legătura cu SSI cu vechile Soyuz. NASA a rămas doar cu bucăţi din programul Orion şi promisiuni marţiene. Şi, după decenii, fără capacitatea de a pune oameni pe orbită. Yes we can. Ce anume?

De ce am vrea să trimitem oameni şi măşinării acolo sus, când aici jos lucrurile sunt cum sunt? Costă enorm. Mor copii în Africa şi unii se uită după stele. Nu am de gând să comentez pe marginea acestui bluff. Consider că e un semn de decadenţă – ce demodat! – faptul că oamenii de comunicare ai agenţiilor spaţiale se străduiesc să povestească despre beneficiile practice imediate ale cercetării spaţiale (comunicaţii globale, GPS, avertizări meteo, aplicaţii în medicină şamd). E ridicol că gândim în termeni „economici” orice problemă şi că am lăsat lucrurile care contează pe mâna unor contabili cu interese obscure. Dacă aş întreba, de exemplu, de ce ne pierdem timpul încercând să formăm o societate, răspunsul bun ar fi că aşa optimizăm costurile? Asta, adică, îi adună pe oameni. Asta-i mâna pe ei în luptă şi asta au voit acel Apus.

 Un fragment de Götterdämmerung:

[sursa: Boston BP]

Written by George

Mai 23, 2010 at 11:16 pm

Publicat în Blah, RO

Tagged with ,

Normalitate?

leave a comment »

Pe 22 mai, spre seară, se încheie GayFest la Bucureşti cu obişnuita paradă. M-ar lăsa rece, dacă homofobia n-ar fi o problemă în România şi dacă n-ar apărea de fiecare dată într-o galaxie de alte atitudini dubioase. Le cunoaşteţi, nu le numesc. Primăria Bucureştiului a autorizat în aceeaşi zi, dar mai devreme, pe un traseu central, un marş organizat de Noua Dreaptă. Şi asta devine, din păcate, o tradiţie. Numele este, ca în discursurile imperiale din Star Wars, something_something_normalitate.

Din păcate pentru lipsa mea de echilibru psihic, m-am uitat cu această ocazie pe site-ul ND. Nu înţeleg cum de ND (mai) este legală. Au fost petiţii, a fost un proces cu Romani Criss, ‘geaba. Se întind ca un cancer, amestecă în noroiul lor sărbători, personalităţi şi monumente, folosesc deschis simbolurile şi retorica legionarilor – şi nimic.

Leg aici OUG 31 / 13.03.2002. Exemplul mărunt şi filosofic de mai jos (musiu Nae la Brăila) – deloc o excepţie – intră sau nu sub incidenţa legii?

Written by George

Mai 17, 2010 at 10:38 pm