Calculemus!

Let us calculate.

Posts Tagged ‘andrei cornea

Ochii de sticla ai Beatricei (+update)

[Update, 16.7] Pentru a păstra coerența dialogului, e oportun să se comenteze într-un singur loc. Aici comentariile vor rămâne blocate, dar István va răspunde pe Critic Atac . Vă mulțumesc. – Ștefan

In urma cu doi ani am raspuns pe blogul Calculemus unui atac importiva mea, cauzat de publicarea capitolului meu din volumul Idolii Forului (redactori: Sorin Adam Matei si Mona Momescu, Editura Corint, 2010). Atacul venise din partea lui Andrei Cornea (“Idoli si idolatri (II)”, Revista 22, 22 Iunie, 2010), care scria la acea vreme:

“Cred că suprema aberaţie din acest volum se află în textul lui István Aranyosi, “Specializarea intelectual: cazul intelectualilor filosofi din România. Un exerciţiu de logică.”.

Ce il deranja atat de mult pe Andrei Cornea? Il deranja faptul ca am scos in evidenta absenta oricarei activitati publicistice recunoscut academice la nivel international al catorva intelectuali “superstar” din Romania numiti “filosofi” fara a avea opera filosofica de o calitate minim acceptabila. In rapsunsul meu de pe blog am dat ca exemplu o carte recenta a lui Horia-Roman Patapievici, care este total lipsita de originalitate.

Ochii Beatricei

Ochii Beatricei (photo credit: Humanitas)

Dat fiind ca problema plagiatului este fierbinte zilele acestea, reiau cateva idei aici, impreuna cu pasaje pe care Patapievici le-a “subtilizat” de la alti autori in volumul mai sus amintit.

Citește restul acestei intrări »

Written by István Aranyosi

Iulie 14, 2012 at 7:58 am

Cum ajungi copil de mingi

Vad ca Andrei Cornea a devenit un fel de copil de mingi al lui Liiceanu & and the sinister „intellectual” company. Dupa ca s-a gasit sa atace, cu argumente foarte slabutze si cateodata chiar absurde (gen „Patapievici e fizician”; cam care o fi conceptul de FIZICIAN cu care lucreaza dl. Cornea?), –vezi aici si aici– articolul meu din Idolii Forului depsre nulitatile „filosofice” patente din tzarisoara noastra , acum se gaseste din nou in ipostaza de a-l apara pe editorul (si nimic mai mult) Gabriel Liiceanu de lupul cel rau: Caius Dobrescu. Parca Cornea (scuze pentru cacofonie) mi se parea, cu ceva ani in urma, omul ceva mai acceptabil din gasca sinistra de „oieri ai mintii” de pe langa Humanitas. Ca nu pare nici ahtiat dupa functii (ca Avramescu, Patapievici, Baconsky, Pleşu), nici hamesit dupa bunuri materiale (a la Liiceanu). Dar viata merge inainte 🙂

Written by István Aranyosi

Octombrie 13, 2010 at 5:30 pm

Scurt raspuns lui Andrei Cornea

Un scurt raspuns la articolul d-lui Cornea. Am inceput rapsunsul pe forumul Revistei 22, il redau si il continui aici:

De ce va mirati ca apreciez unele trasaturi ale lui Andrei Plesu? Nu sunt sigur ca ati inteles argumentul meu. S-ar putea ca vina sa fie a mea, desi am formulat argumentul foarte clar, cu premise, reguli de derivare logica, si concluzii. Ca sa clarific. Eu subscriu la premisa principala, care suna asa: “intelectualul se exprima in spatiul public, dincolo de domeniul sau de specializare”. Asta este una dintre acceptiunile notiunii de intelectual critic, public, sau critic social, lider de opinie. Ideea este ca daca este sa ajungi intelectual, atunci ar fi trebuit ca tu sa fi produs ceva mai mult sau mai putin remarcabil in specialitatea ta, astfel incat esti indrituit sa ti se acorde atentia in spatiul public, dincolo de specialitatea ta. Doua exemple: Noam Chomsky si Richard Dawkins. Ambii se exprima in spatiul public in legatura cu probleme care nu tin de specialitatea lor (Chomsky, de exemplu, este un critic al imperialismului american, al politicilor Israelului, al societatii de consum, etc., Dawkins un propovaduitor al ateismului, un critic al bigotismului), dar, mai important, ei au ajuns sa aiba statutul de intelctual public nu pe ochi frumosi, ci pe spatele unor cariere intelectuale stralucitoare in domeniile lor de specialitate. Dawkins este specialist in biologie (de numele sau se leaga ipoteza ca nivelul selectiei darwiniene este cel al genei, introducerea conceptului de mema, ca unitate a evolutiei culturale, introducerea notiunii de fenotip extins, cu aplicabilitate in diverse domeniii unde se poate vorbi despre evolutie sau coevolutie), Chomsky in lingvistica, psihologie si filosofie (ipoteza gramaticii generative, ierarhia Chomsky, anti-behaviorism in stiinta cognitiva, modularitatea mintii). Specialist, domnule Cornea, nu inseamna sa ai o diploma universitara, asa cum sustineti dumneavoastra cand spuneti ca Patapievici este fizician. Daca domnia sa este fizician, atunci doamna Udrea este specialista in drept, iar Elena Basescu este specialista in economie (astea le sunt diplomele). Dupa cum chiar o persoana din anturajul Dilemei Vechi recunostea (fara sa-si dea seama), membri intelectualitatii “de elita” din Romania au cam ars etapele, au devenit voci ale cetatii fara sa fi pus ceva pe masa in termeni de specialitate academica (vezi http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/intelectualii-si-cortina-de-zgomote). D-le Cornea, se pare ca pentru d-voastra a fi specialist este acelasi lucru cu a avea o diploma universitara. Pentru mine nu! Cititi capitolul meu cu atentie, veti gasi referinta la Herbert Simon, de exemplu. Specialist devii dupa multi de ani in care te ocupi de un domeniu-doua. NU prea aveti asa ceva in Romania. Poate Adrian Marino a fost asa ceva –nu stiu, nu am citit decat o singura carte de Marino insa google scholar are o parere foarte buna despre el, deci el da, ar fi meritat sa fie mai in fata. (nota 1)

Am ascultat si interviul cu d-voastra si cu Sorin Adam Matei, pe Hotnews. Spuneti ca volumul “Ochii Beatricei”, al lui H.R. Patapievici, este scris din perspectiva unui fizician, ca este despre spatii non-Euclidiene, si ca nimeni altul decat un fizician precum d-l Patapievici nu ar fi avut indrituirea si cunostintele sa aiba o asemenea abordare asupra lui Dante. Tin sa va anunt ca ideea d-lui Patapievici este preluata, inclusiv metaforele si analogiile, din articolul “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, Journal of the History of Ideas 60.2 (1999) 195-216, scris de William Egginton, acesta din urma preluand si dezvoltand ideea originala de interpretare a lui Dante de la R. Osserman, The Poetry of the Universe (New York, 1995), 112-13). Egginton este departe de a fi un fizician; se ocupa de teorie literara. Ideea insa apare pentru prima oara in Mark Peterson, “Dante and the 3-sphere”, American Journal of Physics – December 1979 – Volume 47, Issue 12, pp. 1031-1035:

“We describe three different methods of visualizing the ”closed universe” S3, and point out language in Dantes Divine Comedy which suggests that he visualized his universe in the same ways, making his universe topologically S3.”

Desigur, d-ul Patapievici ii citeaza pe Egginton si pe ceilalti (deci, nu e chiar un plagiat) insa este greu sa discernem cat din contributia sa este original. “Ochii Beatricei” a castigat premiul uniunii scriitorilor in Romania. Nu s-a gasit nimeni sa citeasca volumul inainte ca el sa se publice, sa vada ca ideea principala este a altcuiva, ca ceea ce a adaugat autorul roman este poate prea putin? Mai mult, textul publicitar la cartea d-lui Patapievici include exact un pasaj despre hipersfera lui Riemann si o imagine (cea cu atingerea propriei cefe prin intinderea mainii in fata, intr-un unvers cu spatiul extrem de curbat) care ii apartin lui Egginton. Cititorul roman ramane, dupa obisnuita publicitate desantata acordata autorului roman genialoid, cu ideea ca Patapievici a avut originala idee de a intepreta imaginile descrise de Dante prin prisma notiunii hipersferei lui Riemann (atat Egginton, cat si Patapievici vorbesc despre hipersfera pur si simplu insa, strict vorbind, notiunea de hipersefera se refera la generalizarea notiunii de sfera la orice numar arbitrar de dimensiuni spatiale euclidiene, nu doar la 4. Cu alte cuvinte, hipersfera lui Riemann este un caz particular de hipersfera, si, mai exact, un model particular, instabil de altfel, al universului in care traim).  Cateva citate comparative din cei doi autori, Patapievici si Egginton:

Patapievici :

« Imaginati-va ca am trai intr-o lume ca o bila mica. Asta ar insemna ca spatiul este curb. Acum, sa presupunem ca eu as intinde mana inainte. Daca sfera lumii noastre ar fi foarte mica, stiti ce s-ar intampla? Mana mea mi-ar atinge ceafa. La rigoare, intr-un univers sferic de dimensiuni suficient de reduse, avand adica o curbura indeajuns de mare, pentru a-mi scarpina ceafa ar trebui sa intind mana in fata.» (text publicitar Humanitas, Ochii Beatricei)

« Imaginati-va ca as trai într-o lume ca o bila mica, altfel spus, ca spatiul ar fi curb si eu as întinde mâna înainte. Daca sfera ar fi foarte mica, stiti ce s-ar întâmpla? Mâna mea mi-ar atinge ceafa. Daca ar fi foarte mica curbura, întinzând mâna m-as scarpina pe ceafa. (…) Modul geometrilor de astazi de a reprezenta cum ar arata aceasta sfera cu suprafata bidimensionala se cheama hipersfera: de fapt, o sfera în patru dimensiuni.» (Conferinta pe care se bazeaza Ochii Beatricei)

Egginton :

“If the sphere were made small enough, you would encounter some bizarre effects, such as continually returning to the same place you just left despite not having changed directions. Or if the sphere were really small, you could scratch your own back by simply stretching your arm out in front of your body. Now imagine that this world is not small but rather immeasurably large and that we are now all inhabitants of this space, a space that has, in fact, three dimensions. The space in which we live is still curved, it is still the surface of a gigantic sphere, but this sphere is no longer a two-dimensional surface. It is rather what mathematics calls a hypersphere, a sphere whose surface is extended in three dimensions.” (Egginton, pagina 196)

Patapievici:

« Imaginati-va cum ar fi daca noi am fi niste fapturi bidimensionale. Am locui pe suprafata unei supe si cineva ar mânca o supa. Cum as vedea eu lingura? Fiind faptura bidimensionala, nu pot sa ies sa vad ca cineva mânânca. Ce vad eu este ca apare un punct, apoi o linie curba care se mareste pâna la diametrul maxim al supei, dupa aceea se micsoreaza si devine iarasi un punct. Dupa care apare din nou un punct si este miscarea inversa. » (Conferinta pe care se bazeaza Ochii Beatricei)

Egginton :

« Imagine that you are a completely flat creature, living happily in your two-dimensional world. As observers we are outside this world, and we can see you milling about with your flat friends, blissfully unaware of the uncharted regions one dimension away on either side of you. Now imagine that this plane is not flat–in the sense of rectilineal–as you might have created it in your mind, but rather is curved; in fact it is a sphere. Assuming that this sphere is large enough, there is no reason that you, an inhabitant of this surface, should be aware of its curvature.”

Patpievici:

« Dar se mai intampla ceva, independent de faptul ca spatiul este sferic ori nu. Ceea ce eu vad atunci cand ma uit drept in fata nu este o situatie contemporana cu mine, ci una care s-a petrecut in trecut: mi-as vedea, daca spatiul ar fi suficient de curbat, ceafa de azi-dimineata, sa zicem, nu ceafa de acum. Atunci cand privim cerul instelat de deasupra noastra noi nu vedem prezentul, ci trecutul situatiilor stelare la care ne uitam: orice privire in adancul cerului este de fapt o privire aruncata in trecut, si anume, cu cat mai departe ne uitam in spatiu, cu atat mai la inceput – spre inceputul timpului – patrundem. La rigoare, limita de vizibilitate a cerului ar trebui sa fie originea universului. » (text publicitar Humanitas, Ochii Beatricei)

Egginton

“As we train our vision on the distant reaches of space, we are also looking back in time, such that the light that has traveled the furthest is also the oldest; and the uniformity we see at the edges of the visible cosmos is the uniformity of the cosmos itself, a relatively short time after its birth.”

Patapievici :

« Nu sustin ca Dante ar fi avut facultatile de geometru ale lui Bernhard Riemann; deloc! » (Conferinta pe care se bazeaza Ochii Beatricei)

Egginton:

“I am not proposing to naively interpret the past in our own image, claiming Dante to be a mathematical genius [End Page 195]”

Patapievici:

“Acest lucru înseamna ca mergând pâna la capat cu cunostintele pe care le avem, universul crestin medieval trebuie sa fie o hipersfera, care are în centrul ei absolut pe Dumnezeu. Cum seamana aceasta cu lumea Big Bang-ului nostru? Foarte bine!”

Egginton

“For Osserman this image is a startlingly accurate rendition of the retro-verse, in which the point of light the poet depicts at the center of the universe–representing, of course, God–coincides perfectly with the Big Bang in contemporary cosmology.” (pagina 198)

Nu mai continui. Cine va mai fi curios (cine are mai mult timp pentru asa ceva) va consulta articolul lui Egginton mai atent, il va compara cu extrem de originalul volum al genialoidului vostru Patapievici si se va racori :)).

Nota 1: desi in afara tarii exista intelectuali romani care au cariere demne de admiratie, unii fiind si intelectuali publici: Aurelian Craiutu, Vladimir Tismaneanu, Virgil Nemoianu, sau Radu J. Bogdan.

Written by István Aranyosi

Iunie 22, 2010 at 11:02 am

Dezbatere Sorin Adam Matei – Andrei Cornea

with 2 comments

Aici.

Written by George

Iunie 21, 2010 at 1:46 pm

Publicat în RO

Tagged with , ,

Conferință Darwin la Unibuc

leave a comment »

Au apărut detaliile pentru Conferința Darwin anunțată de George acum ceva timp:

Facultatea de Biologie şi Facultatea de Filosofie din Universitatea Bucureşti vor organiza în zilele de 20-22 noiembrie 2009 o conferinţă cu tema „Darwin, evoluţia speciilor şi gândirea evoluţionistă”, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la publicarea lucrării „Originea speciilor”.

Conferinţa işi propune să discute însemnătatea epocală a operei lui Darwin pentru ştiinţă precum şi pentru viziunea modernă asupra lumii şi omului. Totodată vor fi discutate principalele contribuţii care au fost aduse în ultimul secol şi jumătate la dezvoltarea ideilor formulate de Darwin şi ecoul acestor idei în disciplinele ştiinţifice înrudite, în disciplinele sociale şi în cercetarea filosofică.

Persoanele care doresc să contribuie cu comunicări la această conferinţă sunt rugate să transmită titlul şi un scurt rezumat al comunicării până în data de 1 iunie 2009. Textul comunicării va trebui trimis sau depus la secretariatul conferinţei până în data de 1 octombrie 2009.

Textele comunicărilor trebuie redactate în aşa fel încât să fie asigurată înţelegerea lor de către un public instruit, fără pregătire filosofică sau ştiinţifică de strictă specialitate. Comunicările acceptate la conferinţă vor fi publicate într-un volum.

Conferinţa se va încheia cu o masă rotundă destinată dezbaterii necesităţii studiului teoriilor darwiniste în învăţământul preuniversitar şi în cel universitar de profil, care va dezbate situaţia actuală a predării evoluţionismului ştiinţific în învăţământul românesc.

Persoane de contact: conf. dr. Laurenţiu Staicu laurenţiu.staicu@gmail.com , lect. dr. Virgil Iordache virgil.iordache@g.unibuc.ro

Cu întârziere, semnalez și articolul lui Andrei Cornea din 22: „‘Anul Darwin’: ce e de făcut?” (24 feb). O mostră:

„Anul Darwin” ar putea insemna, atunci, sa recunoastem, in fine, evidenta: exista numai trei posibilitati oneste, niciuna incantatoare: 1) sa acceptam teoria lui Darwin, renuntand la Dumnezeul Bibliei si adoptand deschis deismul, agnosticismul sau de-a dreptul ateismul; lumea va risca, insa, sa devina lipsita de „sens” si de providenta; 2) sa-l pastram pe Dumnezeu pe tronul lui, adoptand, in contra tuturor dovezilor stiintifice, o varianta de creationism; 3) sa fim inconsecventi, „duplicitari”, dar atunci s-o facem macar explicit si deschis. Probabil ca, in acest caz, vom pierde pacea unui crez unitar si vom avea parte de framantari si disperari, ca sa nu mai vorbim de reprosuri. Cititorul sa aleaga. Dar macar sa aleaga lucid si onest, fara a incerca sa nege si sa ascunda drama prin diferite subterfugii tactice si terminologice. Caci chiar si „duplicitatea” la care ma refeream, cu conditia de a fi recunoscuta, are nobletea ei existentiala si e preferabila tratarii opozitiei dintre darwinism si religie drept „o falsa problema”!

Written by Stefan Ionescu

Martie 12, 2009 at 2:34 pm

Criticii spun lucruri trăsnite

leave a comment »

Lucian Popescu i-a luat săptămâna trecută un interviu lui Nicolae Manolescu pentru Hotnews.ro. Între Raportul Tismăneanu şi romanul erotic românesc, L.P. strecoară o întrebare despre cazul Antohi/Corbea.Iată ce spune criticul:

Aici este o problema dubla. E adevarat, erau copii cand au facut povestea aceea, aveau 18 ani. Este foarte neplacut si grav, intr-un fel, pentru ca ei sunt mai tineri decat mine, stiu bine in ce epoca s-a intamplat povestea aceea. Nu ma pot pronunta cu privire la cedarile, compromisurile, angajamentele care au fost semnate pana la jumatatea anilor ’60. Pana atunci, daca nu-ti placea stilul unui prozator oficial, faceai puscarie 6-7 ani. Era altceva. Dupa aprilie ’64, dupa despartirea de sovietici, a colabora cu Securitatea, a semna angajamente era o chestiune de optiune personala. Nu exista nici un santaj atat de puternic, daca erai un om corect, care sa te poata obliga sa colaborezi cu Securitatea. Aveai, in schimb, avantaje. Studentii nostri de la Facultatea de Filologie erau recrutati pentru ca stiau limbi straine – si erau recrutati doar cei mai buni la carte. Recrutarea se facea in anumite conditii. La Facultatea de Filologie erau mai mult fete si li se spunea: „Vrei sa te duci la tara? Lucreaza la noi, traduci, nu faci alte lucruri, doar traduci, iti dam casa in Bucuresti, nu te mai duci la tara, unde ai fi la dispozitia unui primar betiv.” Era vorba de o optiune a fiecaruia.

A doua problema cu Antohi este problema cu doctoratul. El e, fara nici o indoiala, un om de valoare. Eu sunt presedintele Consiliului pentru acordarea titlurilor universitare. Cazul lui a trecut prin acest consiliu, dar lui personal n-ai ce sa-i faci, problema lui era o problema penala, fals si uz de fals – era vorba in primul rand de cei ce si-au luat cu el doctoratul. Aceste doctorate trebuiau anulate. Dar nu puteai sa-i pedepsesti pe acesti copii, care nu aveau nici o vina. Apoi, Antohi este un om de mare valoare, el a condus foarte bine tezele de doctorat. Cu atat mai mult nu puteai sa-i pedepsesti. Ce urma sa faca Sorin Antohi? Foarte simplu, sa-si faca o teza de doctorat. La valoarea lui, ii lua o luna de zile. In loc de asta, s-a dus acum la Berlin, iarasi acordandu-si un titlu pe care nu-l are, presedinte al unei institutii pe care au cautat-o nemtii si n-au gasit-o.

Acum eu chiar nu mai inteleg. Daca ar fi fost vorba de un alt om as fi spus ca e vorba de impostura. Dar el putea sa-si faca trei doctorate intr-un an de zile. Chiar nu inteleg.

Citește restul acestei intrări »

Written by Stefan Ionescu

August 24, 2008 at 6:20 pm