Calculemus!

Let us calculate.

Despre

with 5 comments

După vreo trei ani de socotit (cu intermitențe) pe Blogger, ne-am mutat în casă nouă. N-avem planuri deocamdată, vedem din mers ce-o ieși. Până una-alta, reproduc mai jos (editat) textul articolului cu care am deschis Calculemus! pe Blogger în 2005.

*

În anul universitar 2004-2005 câţiva profesori şi studenţi ai Facultăţii de Filosofie din Iaşi au înfiinţat Cercul de Filosofie Analitică. Scopurile acestuia erau, pe lângă dialogul în marginea cercetărilor membrilor, promovarea filosofiei analitice în mediile ieşene (şi nu numai), editarea unei reviste şi înfiinţarea unei asociaţii. Întrucât se pare că acest proiect a eşuat (sau cel puţin hibernează până la noi ordine) [A eşuat, get over it], m-am hotărât să mai fac o încercare, şi să dau drumul la Calculemus!.

1. Ce este Calculemus?

Calculemus! este, propriu-zis, un jurnal pe Internet (un weblog, sau blog), dar care sper să devină mai curând un forum. Probabil cunoaşteţi blogurile lui Brian Weatherson, Brian Leiter sau Jonathan Kvanvig, unde discuţiile sunt foarte animate [pe vremea aceea chiar erau animate… sute de comentarii despre contingentul a priori, vă dați seama?!?], şi acoperă probleme de la filosofie şi viaţă academică până la politică globală. Pentru că o parte dintre membrii Cercului nostru nu mai sunt momentan în Iaşi [mai exact, doar 2 mai sunt în Iaşi], pentru că vreau ca discuţiile să fie publice şi să ajungă şi la cei din alte centre universitare, pentru că este gratuit şi uşor de creat şi folosit pentru cineva care se pricepe la HTML atât cât mă pricep eu, am ales Blogger. [şi pentru că m-am plictisit să aştept ca Blogger să ajungă din urmă WordPress, am migrat :p ]

2. De ce „Calculemus”?

Pentru că e cool, pentru că mi-a plăcut mie, pentru că textul din Leibniz din care este extras are un spirit delicios de asemănător cu cel din „Depăşirea metafizicii prin analiza logică a limbajului” sau „Concepţia ştiinţifică despre lume”. Şi pentru că am putut să fac un joc de cuvinte drept descriere a blogului care mi se pare şi mai cool. A, da, şi pentru că mi se pare atitudinea de urmat în filosofie.

3. Ce să Calculemus?

Sper să putem discuta, pe de o parte, probleme legate de cercetările şi interesele fiecăruia (să fie un substitut virtual al Cercului), pe de altă parte, chestiunile atinse în pauzele de ţigară de la întâlnirile Cercului:

  • modalităţile de promovare a filosofiei analitice în învăţământ, cercetare şi viaţă culturală în general; [tot habar n-am care-s alea]
  • editarea unei reviste de filosofie analitică; [avem]
  • înfiinţarea unei societăţi române de filosofie analitică; [avem]
  • organizarea de conferinţe, simpozioane etc. de filosofie analitică. [mai sunt, din când în când]

În plus, am să încerc să fac din Calculemus! un instrument de informare asupra evenimentelor mai importante şi a resurselor disponibile online. Sper să organizez discuţiile pe categorii [been there, done that] cât de curând – evident, pe măsura interesului.

4. Cu cine să Calculemus?

Calculemus! este public, dar mă adresez în special studenţilor şi profesorilor cu preocupări de filosofie analitică din toate disciplinele filosofice. În măsura în care proiectul va lua amploarea pe care o doresc, voi fi mai mult decât fericit să înregistrez mai mulţi administratori care să modereze categoriile specifice. Speranţa mea este de a aduce laolaltă filosofii şi studenţii de orientare analitică din toate zonele ţării, aşa că vă rog să anunţaţi pe cei pe care îi credeţi interesaţi.

5. Cum să Calculemus?

Discuţiile libere, argumentate şi cu un aer informal sunt specifice filosofiei analitice, aşa că singura condiţie ar fi să se desfăşoare în limba română [până la noi ordine, se scrie în română sau engleză] (poate aşa vom ajunge la un acord privind traducerea termenilor tehnici din engleză). Dacă ele vor deveni atât de aprinse încât să depăşească limitele decenţei, îmi iau libertatea de a edita sau chiar şterge comentariile respective fără a da întotdeauna explicaţii.

6. Până când să tot Calculemus?

Calculemus! va funcţiona în formula pe care am schiţat-o mai sus atâta timp cât va exista o cerere. Dacă mă voi trezi în situaţia în care discut doar cu prietenii mei, se prea poate să schimb limba oficială în engleză şi să mai fac un blog de logică, limbaj şi epistemologie (de parcă nu ar fi deja prea multe…).

Acestea fiind spuse, vă invit să stăm şi să socotim împreună.

Written by Stefan Ionescu

ianuarie 12, 2008 la 1:41 pm

5 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. deci aici se mananca filozofie analitica? such a bourgeois meal…

    strelnikov

    iulie 1, 2009 at 9:15 am

    • Bourgeois, nous? noi am spune aproape proletari sau mici meseriaşi, de ce nu, tinichigii, tinkerers, wanna-be-thinkerers…

      Stefan

      iulie 1, 2009 at 11:14 am

  2. „tot mai des tind sa cred ca Frege si Russell au fost ultimii filozofi” ?

    tind, monsieur, sa consider filozofia de acest gen ca pe o simpla expresie – evident inconstienta – a conditionarii de clasa. acesti domni erau desigur burghezi pur sange, formatand lumea in conformitate cu premisele [in limitele] inclinatiilor de clasa.

    qed [cum spuneti dvs].

    strelnikov

    iulie 1, 2009 at 4:55 pm

  3. Buna ziua.
    Nu am gasit un email unde sa va scriem, asa ca va rugam aici sa ne contactati in vederea discutiei unui posibil parteneriat.

    Alexandru

    noiembrie 2, 2009 at 10:36 am

  4. Ca invatacel al facultatii din Galati, imi propusesem abolirea cultului personalitatilor continentale pe aste plaiuri: Heidegger, Eliade (sa nu uitam de Noica) si chiar Berdiaev. M-am trezit ca sunt singurul student cu inclinatii analitice (si ele in stadii embrionare, dar sunt) din facultate. Se formeaza, constiinciosi ce sunt, cercuri de filosofie: de factura orientala sau de istoria religiilor.

    Ori ii daram, ori cedez si plec in Anglia, unde sper sa am un spatiu de manevra analitica ceva mai cuprinzator.

    Ader la sindrofia voastra „logico-formala” si va sustin cauza. Va asigur ca spiritul meu civic este aproape inexistent (voi fi activ cand voi avea ceva de spus), dar nu mi-am putut retine zambetul la vederea unei astfel de initiative.

    jadi

    februarie 14, 2010 at 9:15 pm


Lasă un comentariu